Am dat astăzi peste un verset din Cornilescu a cărui traducere m-a intrigat, fiindcă sună diferit de originalul grecesc şi foarte similar cu versiunea franţuzească Segond.
Contextul se referă la Hristos ca slujitor al cortului adevărat, din cer, instituit de Dumnezeu, nu de un om. Hristos se deosebeşte de ceilalţi preoţi prin faptul că slujeşte în sanctuarul din cer, pe când preoţii din seminţia lui Levi slujesc într-un sanctuar care este o reprezentare [hypodeigma] şi o umbră [skia] a celui ceresc.
Cornilescu 1920 (1924) spune: „Ei fac o slujbă, care este chipul [hypodeigma] şi umbra [skia] lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu…”, adică foarte similar cu ce găsim în Segond (lesquels célèbrent un culte, image et ombre des choses célestes, selon que Moïse en fut divinement averti…)
Segond spune că „slujba/cultul este o imagine şi o umbră a lucrurilor celeste”, pe când originalul spune că locul în care slujesc preoţii levitici este o reprezentare şi o umbră a sanctuarului ceresc (deci este inferior acestuia).
Notă: Am tradus ta [hagia] epourania cu sanctuarul ceresc, fiindcă ta agia apare chiar din v. 8:2 ca „sanctuar”.
Să vedem acum ce au făcut alţi traducători din acest verset:
Galaction (1938) „Şi care slujesc închipuirii şi umbrei celor cereşti, precum a primit poruncă Moise…” Literalismul face traducerea obscură. „Slujesc închipuirii” sună cam dubios.
B Anania (2001) „Cei ce slujesc pecetea şi umbra celor cereşti, aşa cum dumnezeieşte i s-a poruncit lui Moise…”. Mă întăresc tot mai mult în convingerea că traducerea BA nu se ridică la înălţimea laudelor cu care a fost acoperită. Cum să traduci hypodeigma cu pecetea? Iar cele cereşti se referă de fapt la sanctuarul ceresc.
NT Nitzulescu (1897) „Ca uni care slujesc unei închipuituri şi unei umbre a santuarului ceresc, după cum a primit Dumnezeească poruncă Moise…” Cam stângace traducerea, din cauza literalismului. În plus, „închipuitură” e un termen nefericit
Trad. Nitzulescu a fost preluată, revizuită şi publicată în versiunea 1911:
Ca unii care slujesc unei închipuituri şi unei umbre a templului ceresc, după cum a primit dumnezeească poruncă Moise…”
Cornilescu (1931) este o revizuire a versiunii 1911. Lui Cornilescu nu i-a plăcut „templul” şi a renunţat la el: „cari slujesc unei închipuituri şi unei umbre a celor cereşti, după cum a fost înştiinţat Moise de Dumnezeu…” După cum se vede, „închipuitura” s-a păstrat.
Vaisamar 
22 martie 2009 at 7:25 pm
Permiteti alte exemple de traduceri ale acestui „hypodeigma”?
= La parola e vita – ‘figura, ombra delle cose celesti’
= La nuova Diodati – ‘esempio e ombra delle cose celesti’
= Semeur – ‘une image, que l’ombre du sanctuaire celeste’
= Vulgata – ‘qui exemplari et umbrae deserviunt celestium’
= traducerea Martorilor – ‘o reprezentare simbolica si … o umbra a lucrurilor ceresti.
In versiunile din engleza cuvantul este tradus: an example – de 2 ori
a sketch – o data
pattern – o data
ensample – o data
Acelasi cuvant este tradus de catre Cornilescu „pilda” in Ioan 13:15; 2Pet.2:6; Iacov 5:10; Evr.4:11 dar „chipurile lucrurilor” in Evr.9:23.
Diferentele nu mi se par semnificative, totusi, dle. E.vaisamar, nu neaparat referinu-ma la acest cuvant, cum ati vrea Dvs. sa comentati traducerile, de multe ori, prea diferite, urmare a ambitiei unora de a-si „legitima” in acest fel cele ce cred ei in credinta, ale unor aceleasi cuvinte sau exprsii? Oare „un control” riguros, de tip Ev Mediu, facut de cei specializati, nu ar fi fost mai bun de-a lungul istoriei? Oare nu chiar de asta, vreau sa zic, diversitatea daunatoare si ratacitor de ametitoare, se temeau aceia care se opuneau traducerilor „de-a valma” a Bibliei?
22 martie 2009 at 10:39 pm
Pentru cine e dăunătoare şi rătăcitoare diversitatea de traduceri? Pe cine aţi văzut „dăunat” de ele? Vi se pare că românii sunt în depresie fiindcă nu se pot hotărî ce traducere să citească?
23 martie 2009 at 11:05 am
Depresie nu, avem noi alte motive pt. asa ceva, dar ‘rataciti in credinta’, DA. Trec pe strazile orasului meu, si, la un moment dat, intalnesc doua femei, civilizat imbracate si civilizate in incercarea lor de a ma aborda. Le invit sa ne asezam pe cea mai apropiata banca, ele scot niste reviste, scot si Biblia si incepem sa discutam. Eu le las pe ele sa vorbeasca, imi arata citate din Biblie (cunoasteti traducerea Martorilor?) imi citesc, stiu ele ce, din acele reviste, si, dupa o jumatate de ora, cele doua cred ca au reusit sa ma convinga de faptul ca Isus nu e Dumnezeu… Nu vedeti nimic daunator in asta? Apoi alte si alte cazuri, pe la noi si pe aiurea … de astfel de ‘evenimente’ pe care Dvs. refuzati sa le credeti ratacitoare.(?) Cine le ignora, le aproba. Iar cand cele doua femei despre care vorbeam, sunt doua batranele absolut nevinovate, si absolut oneste in osardia lor de a se apropia de Dumnezeu, ce ne mai ramane … mila? indiferenta? Aceasta e lectia pe care ne-o preda Cristos?
23 martie 2009 at 11:10 am
PS – Cele doua despre care vorbeam sunt, de fapt, mii … si, parca, tot mai multe mii. Nu e pacat … ca sa se lepede …???
24 martie 2009 at 7:23 pm
Păi cu tot controlul strict, nu-i putem împiedica pe oameni să-şi facă propriile traduceri tendenţioase.
Nu cred că forţa legii poate restricţiona minciuna şi înşelăciunea, ci cercetarea liberă şi dialogul între cercetători.
Cu oameni ca cei de care pomeniţi sunt mici şanse de dialog. Când omul ţine ca gaia maţu’ de o chestiune şi e surd la toate argumentele, de bun simţ, filologice sau teologice, nu ştiu ce mai rămâne de făcut…
24 martie 2009 at 7:49 pm
… pai daca Dvs. nu stiti ce mai ramane de facut, inseamna ca nu mai e nimic de facut? Oare una dintre indatoririle, pe care nu ma sfiesc sa le numesc majore, ale acelora care va ocupati direct si profesional de aceste aspecte, nu este tocmai aceea de a le lamuri, infruntandu-le direct? Sigur ca o pot face si eu, si am facut-o de multe ori, in discutiile pe care le-am avut cu aceia despre care Dvs. spuneti ca sunt putin predispusi la dialog, dar sa stiti ca la dialog ei sunt predispusi, face parte din „misiunea” lor, nu sunt predispusi la a accepta ceea ce lor li se pare de neacceptat. Dar daca oameni ca Dvs. le-ar dovedi, cu dovezile pe masa, cata falsitate e in credinta lor, falsitate ivita in cea mai mare parte din gresita interpretare a textelor, sansa, cel putin, de a-i descuraja, ar creste mult, si, cu timpul ar reveni si ei ‘la normal’. Va rog sa nu luati cele scrise aici drept un repros, nici vorba de asa ceva, e doar o propunere. Nu de alta, dar atunci slujirea de aici ar fi o reprezentare mai fidela a celei ceresti… Pt. ca cine-si inchipuie in ceruri ca Isus nu e Dumnezeu? Si aceasta este numai culmea greselilor unora … Deci nu-i vorba de a-i controla, e vorba de a-i corecta.
24 martie 2009 at 8:04 pm
Am avut ocazia să discut cu unii şi mi-au spus ceva de genul: eu nu mă pricep la greacă etc., dar am să întreb pe „cei mai mari”. Aşa că oricât i-ai arăta omului, se poate refugia într-o ignoranţă conştientă.
Un astfel de tânăr era la un moment dat speriat de perspectiva că el crede într-o înşelăciune şi a spus la un moment dat ceva de felul: „Şi doar mi-au spus prezbiterii [sau ce lideri au ei] să nu mai intru în astfel de dialoguri” (adică, am înţeles eu, să nu se mai bage în dialoguri cu oameni care-i destabilizează „credinţa”).