Epistola către Evrei are o ţesătură „retorică” fascinantă. O argumentaţie formidabilă, care pune în valoare o colecţie impresionată de veterotestamentare şi o paletă semnificativă de avertismente. Am să încerc să le prezint succint măcar câteva dintre ele, într-o serie de postări scurte.

Mai întâi, să precizez că destinatarii cărţii Evrei sunt iudeo-creştini care l-au primit pe Isus ca Mesia şi care acum sunt supuşi la tot soiul de presiuni şi persecuţii, pentru a reveni la „legea strămoşească”. Tentaţia este imensă. Unor astfel de oameni le scrie autorul, folosindu-se de un arsenal retoric redutabil.

2:1 – Nu vă lăsaţi duşi de curent!

Verbul pararrheo sugerează imaginea unui obiect dus de curentul puternic al apei. Vezi Is. 44:4 (pararrheon hydor), „apă curgătoare”. Destinatarii sunt îndemnaţi să nu se lase târâţi de presiunile care s-au revărsat asupra lor. „A fi dus de curent” este o metaforă pentru abandonarea credinţei în Hristos.