“You’re playin’ with your life” spune un vers din “Beat it”. Nu ştiu dacă Michael, care trebuie să fi cântat de zeci de ori acest vers, a conştientizat vreodată semnificaţiile lui profunde. Acum n-o mai poate face. La ora la care scriu, cântăreţul şi-a încheiat “joaca de-a viaţa”, iar vestea despre deznodământ a făcut înconjurul lumii. Lumea se declară şocată. De ce, mă întreb? La ce ar fi putut să ducă stilul de viaţă al vedetei, dacă nu la o moarte prematură?
Cum se face că scriu despre acest eveniment? Ei bine, îmi aduc aminte bine veneraţia idolatră de care se bucura Michael Jackson între tinerii din generaţia mea, în anii imediat de după Revoluţie. O tânără din cartierul de blocuri din apropierea casei mele avea un album imens cu fotografii şi decupaje din presă, despre “regele popului”. Ca ea trebuie să fi fost zeci şi sute.
Cu tot succesul său imens (o avere considerabilă şi o popularitate aproape fără egal), viaţa lui Michael îmi apare ca o uriaşă risipă. Dimensiunea eşecului final e pe măsura “realizărilor” sale. În urmă a rămas un nume tămânjit, a cărui evocare stârneşte milă amestecată cu silă.
A fost un mare magician al spectacolului, care a prins sub vraja lui milioane de oameni. “Dar dacă şarpele muşcă înainte să fie vrăjit, la ce mai e bun vrăjitorul”, întreabă cu tâlc Eclesiastul, în traducerea lui P. Creţia.
Foto: Artistul (în centru), în vreme când jocul cu viaţa încă nu devenise Dangerous.
Vaisamar 
26 iunie 2009 at 10:38 am
iar prima lui greseala a fost schimbarea culorii. S-a bazat mai mult pe tehnologie. Oare ce e mai valoros: a trai 50 de ani in glorie si bani asa cum iti spune creierul tau sau cativa ani in saracie, dispret, fara prieteni sau impliniri de pofte desarte dar in voia Creatorului ?
26 iunie 2009 at 10:41 am
Dacă eşti în voia Creatorului nu se poate să fii lipsit de prieteni, cred eu.
26 iunie 2009 at 8:54 pm
Da… şi a avea bani nu este o condiţie necesară dobândirii prietenilor…dimpotrivă…
28 iunie 2009 at 4:54 pm
Nu sunt sigura ca inteleg sensul citatului din ‘Eclesiastul’ in contextul asta, ai putea explica un pic?
28 iunie 2009 at 6:39 pm
Există oameni care încearcă să-şi prelungească viaţa cât de mult, să ţină în şah moartea, să o amâne, să o înşele, să o seducă („to charm it”). Michael, marele „charmer”, nu şi-a putut ţine în şah moartea.
Dar, va spune cineva, nimeni nu-şi poate prelungi viaţa dincolo de un anumit prag. Adevărat, numai că strict judecată după posibilităţile financiare, o vedetă ca el ar fi trebuit să fie longevivă. Dar n-a fost. Mai degrabă, banii şi popularitatea l-au ruinat.
29 iunie 2009 at 1:37 pm
Într-adevăr.
29 iunie 2009 at 12:56 pm
Vizionand aparitiile acestui nefericit (fericiti cei care mor in Domnul) in presa din ultimii ani ma intrebam cat o mai duce-o in halul acela… iata ca anticiparile mele s-au adeverit. Fiecare si-o face cu mana lui.
29 iunie 2009 at 2:12 pm
Presa continuă să dea la iveală detalii despre modul în care arăta M. Jackson înainte de moarte: chel şi anorexic. O epavă. E groaznic. Nimic din ce se poate cumpăra cu bani nu i-a lipsit. Dar, vorba Micului Prinţ, esenţialul nu-l poţi vedea cu ochii (sau cumpăra cu bani, adăugăm noi).