scriitor

N-am apucat decât astăzi să iau îndreptarul lui Alex Ştefănescu despre „cum te poţi rata ca scriitor”. Deşi autorul se concentrează asupra literaturii (tipărite), unele dintre „ratările” sancţionate de el seamănă izbitor de mult cu „rateurile” unor blogări şi blogatari români (evanghelici sau nu). Îmi imaginez că trebuie să ai nervi de oţel şi stomac de crocodil ca să nu cedezi psihic şi intelectual citind atâta amar de maculatură, câtă a citit Alex Ştefănescu în ultimii ani. Mai ales că de cărţi proaste nu ducem lipsă.  De altfel, socot că nici teologilor nu le-ar strica o trecere prin acest volum. Ce e valabil pentru scriitori poate fi valabil şi pentru alte categorii de comunicatori.

Două citate:

Reţetele date de unii medici sunt ilizibile. Grafia încâlcită are scopul de a-i intimida pe pacienţi, creându-le impresia că ţin în mână documente emise de o instanţă ocultă. În mod similar procedează unii scriitori. Compun texte ininteligibile ca să-i intimideze pe cititori. (p. 23)

Artificialitatea stridentă a scrisului […] distrage atenţia cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov şi cravata portocalie ale unui conferenţiar produc rumoare în sală şi perturbă audierea conferinţei. (p. 29)

Sunt sigur că până la terminarea cărţii observaţiile relevante dincolo de graniţele literaturii vor fi mult mai multe.

P.S. 18 sept. Nu recomand citirea acestei cărţi în metrou, autobuz, tren sau vreun alt loc aglomerat. Râsul reprimat cu greu s-ar putea să le dea celorlalţi călători impresia că v-aţi smintit.

Reclame