În lista animalelor necurate din Lev. 11:29 întâlnim următoarele animale ha-holed (nevăstuica) şi ha-akbar (şoarecele). Mă rog, identitatea precisă a acestor creaturi e disputată.

În Septuaginta, animăluţele respective au fost echivalate cu he galē (nevăstuică) şi ho mys (şoarece). Nimic surprinzător până aici.

Când însă ne uităm în ms. 45 (versiune manuscrisă a VT din Biblia 1688), găsim termenul mâţă pentru he galē. Milescu, cel care a tradus prima dată VT în limba română, era moldovean, iar vocabularul său se resimte de toate particularităţile graiului nordic. Nu e de mirare deci că mâţa a fost înlocuită în Biblia de la Bucureşti cu pisică. Astfel, pe lista „românească” a animalelor oprite de la consum sunt: „pisica şi şoarecile şi corcodelul cel de pământ”.

Înclin să cred că Biblia de la Bucureşti este singura versiune românească în care s-a furişat o „pisică”, atrasă probabil de şoarecele apetisant din acelaşi verset. 🙂