Palia de la Orăştie este prima încercare (după ştiinţa mea) de  a traduce VT în româneşte.

Iată cum suna limba română la final de secol XVI, în Ardeal. Redau un fragment din prefaţa Paliei, care conţine rugăciunea editorilor, dublată de un apel la înţelegere, pentru eventualele greşeli. De precizat că referirea la textele ebraice e doar o stratagemă care să dea mai multă credibilitate ediţiei. Realizatorii Paliei au tradus din maghiară.

Milostivu şi de vecie putearnic Domnedzeu, rugăm tine ca drag părintele nostru, noi mişeei greşiţi şi păcătoşi, nepotreabnici [=netrebnici] robi şi viermi, slugile tale, ascultă-ne micuiala. Ceastă puţinea muncă din voditura [izvoditura?] duhului sfânt, fă-o cu rod şi cu folos supt sfânt numele tău.

Cu mila lui Domnedzeu şi cu ajutoriul Fiiului şi cu săvârşitul Duhului sfânt, eu Tordaş Mihaiu, ales piscopul românilor în Ardeal şi cu Herce Ştefan, propoveduitoriul evangheliei lu Hristos în oraşul Căvăran Sebeşului, Zacan Efrem, dascălul de dăscălie a Sebeşului şi cu Peştişel Moisi, propoveduitorul evangheliei în oraşul Logojului, şi cu Achirie, potropopul varmigiei Henedoriei, ţinum într-una pentru jelanie scriptureei sfinte, că vădzum cum toate limbile au şi înfluresc întru cuvintele slăvite a lui Domnedzeu numai noi românii pre limbă nu avem. Pentru aceaia cu mare muncă scoasem den limbă jidovească şi grecească şi sârbească pre limbă românească 5 cărţi ale lui Moisi prorocul şi patru cărţi ce se chemă ţrstva [=1-4 Regi] şi alţi proroci câţiva şi le dăruim voo fraţilor rumâni şi cetiţi şi nu judecareţi necitind mainte, că veţi cu adevăr a afla mare vistiiariu [=tezaur] sufletesc. Noi pentru dragoste lui Domnedzeu am ustenit, n-au iară întors [=tradus] mână de înger ce mână grea păcătoasă, să veţi afla ceva greşit pre a ceriului Domnu, cum că el fie adevărătură că nu e cu voie noastră acea greşală, pentru aceaia cetind toţi vare în ce mână va sosi blagosloviţi cum şi Domnedzeu să blagoslovească pre voi. Amin.

Mai remarcaţi şi că retorica este taman pe dos în raport cu discursul triumfalist al prefeţelor din ediţiile ortodoxe tipărite în sec. XX, în care românii apar ca cei mai binecuvântaţi, fiindcă au avut de timpuriu Biblia tradusă în limba lor! 🙂