Citesc astăzi fragmente din Origen, De principiis, despre interpretarea Scripturii (cartea IV). Citesc, citesc şi la un moment dat simt că ceva nu se leagă. Nu fiindcă anumite idei ale lui Origen sunt cam neortodoxe, ci fiindcă fraza nu are noimă.

De pildă, Origen face referire la îndemnurile apostolului Pavel din 1 Corinteni 7 şi vrea să ne demonstreze că nu trebuie să rămânem la sensul literal, fiindcă s-ar putea să ne blocăm. Şi ce exemplu ia? Îndemnul lui Pavel: „A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă!” Afirmaţia asta lui Origen i se pare lipsită de sens. Pentru asta ne dă două argumente:

1)      „Mai întâi, oricine vrea va băga de seamă că Apostolul vorbeşte aici fără să se refere la întrebarea pusă; într-adevăr, cum n-ar putea trezi bănuiala că ar fi spus-o fără motiv, din moment ce atinge dispoziţii privind căsătoria şi fecioria?”

Reîmpachetat, sensul mesajului lui Origen este următorul: Apostolul a luat-o pe alături cu o astfel de întrebare privind circumcizia sau ascunderea ei. În capitolul 7 el anunţă un subiect, (căsătorie-feciorie), iar apoi schimbă macazul fără motiv. Asta cel puţin crede Origen. Numai că aici se cam pripeşte. Nu e loc să justific afirmaţia.  Să ascultăm mai degrabă al doilea argument. Cine înţelege ceva, să mă anunţe şi pe mine:

2)      „În al doilea rând, cine ar putea reproşa celui care – dacă ar fi posibil – s-ar lăsa tăiat împrejur, pentru motivul că opinia generală vede în tăierea împrejur un act neruşinat?”

Încercaţi să reformulaţi ideea lui Origen. Încercaţi din nou… Încă o dată… E inutil, fiindcă traducerea este găunoasă. Când te uiţi în original, descoperi altceva:

În al doilea rând, cine va zice că greşeşte cel care – dacă e posibil – acceptă operaţia de anulare a circumciziei, din cauza opiniei generale care vede ceva ruşinos în a fi circumcis?

[Deuteron, de tis erei adikein ton, ei dynaton, dia tēn para toi pollois nomizomenēn aschēmosynēn epi tō peritetmēsthai, edidonta heauton tō epispasasthai;]

Cu alte cuvinte, Origen se întreabă: bun, să zicem că ar fi posibil ca cineva să revină asupra circumciziei (printr-o operaţie medicală). De ce să-i spui unui astfel de om să nu se supună acestei schimbări, dacă opinia generală vede în circumcizie ceva ruşinos? Lui Origen sfatul lui Pavel i se pare ilogic, dacă este interpretat strict la nivel literal. Iarăşi nu sunt de-acord cu abordarea lui Origen, dar asta este o altă poveste. Ceea ce mă interesează să arăt este că, printr-o eroare de traducere, argumentaţia unui autor (convingătoare sau nu) se poate duce de râpă. În cazul nostru traducătorul este Teodor Bodogae, iar volumul este PSB 8 (Origen, Despre principii, Bucureşti, 1982, p. 284).

Nu sunt un mare cititor de patristică, dar am avut deja câteva surprize neplăcute cu traducerile româneşti. Prin urmare, un sfat: dacă citiţi patristică şi vă poticniţi într-un nonsens, nu daţi imediat vina pe  autor. S-ar putea să fie vina traducătorului. Poate că autorul (Origen, în cazul nostru) nu are cele mai bune argumente, dar ele ar trebui cel puţin să aibă un sens oarecare. În cazul nostru, din păcate, nu au niciun sens.