Florin Puşcaş ne spune pe VoxPublica de ce nu sărbătoreşte Rusaliile, iar prietenul meu Marius Cruceru ne ceartă aspru pe Facebook: „Fraţilor, terminaţi-o cu RUSALIILE. N-are nicio legătură cu creştinismul. Noi nu sărbătorim rusalile, ci Pogorîrea Duhului. Doamne Sfinte!”

Când primesc asemenea mustrări apăsate, mă mai întremez cu Shakespeare, care spune, prin vocea Julietei:

What’s in a name? that which we call a rose.

By any other name would smell as sweet

Ce-i numele? Ce noi numim răsuri

Tot dulce-ar miresma, oricum le-am zice;

Argumentul împărtăşit de FP şi de MC este că termenul „Rusalii” este prea contaminat de păgânism.

Depinde pentru cine.

Dacă filologii sar să ne avertizeze că suntem în pericol de a face jocul ielelor, atunci când sărbătorim Cincizecimea sub numele de Rusalii, mă tem că entomologii vor sări să ne acuze că am început să fim insectolatri, fiindcă pentru ei, „rusaliile” sunt un „ordin de insecte cu corp subţire şi moale, care trăiesc în stare adultă doar câteva zile sau ore”.

Latinii, dacă ar mai fi trăit printre noi, ne-ar fi reproşat că prea o ducem „pe roze”; căci, să nu uităm,  „Rosalia”, sărbătoarea de la începutul verii, era momentul în care mormintele defuncţilor erau decorate cu trandafiri. (Apropo, dintr-o enciclopedie a tradiţiilor şi obiceiurilor aflu că de Cincizecime în unele ţări catolice se aruncă şi astăzi cu trandafiri, pentru a simboliza limbile de foc venite peste apostoli).

Sicilienii, cu care în general nu e bine să te pui rău, o au ca patroană pe Santa Rosalia, care cică ar fi fost o doamnă bogată convertită la Ierusalim în timpul Cincizecimii. O fi vreo încercare de a pune în legătură latinescul rosalia (rosaria) cu Cincizecimea? Nu ştim, şi poate nu e bine să ne întrebăm asta în gura mare, fiindcă s-ar putea să ne găsim Naşul.

Da, termenul rusalki denumeşte, în mitologia slavă, fiinţe feminine care stăpânesc de regulă cursurile apelor. Sunt, zice-se, fie tinere şi frumoase, fie bătrâne şi urâte. În tot cazul, tinere sau bătrâne, sunt periculoase, fiindcă sunt puse pe pozne şi răutăţi. Hazul lor poate ucide, fiindcă rusalciile îi gâdilă până îi omoară pe cei pe care îi prind. Mă rog, descrierile şi „mărturiile” diferă în această privinţă. În tradiţia păgână, rusalciile trebuiau alungate înapoi în râuri, în timpul unei sărbători situate la începutul verii (cam în perioada Cincizecimii).

Bun, deci dacă suntem foclorişti putem înţelege prin termenul „rusalii” nimfele slave (al căror nume provine de la rosalia romană?); dacă suntem entomologi putem înţelege efemeridele care ies pentru împerechere în luna mai. Iar dacă suntem creştini, ce putem înţelege?

Dacă suntem creştini (dintre aceia care ştiu că „în lume un idol [o nimfă, un nume] este totuna cu nimic”), putem înţelege prin „Rusalii” sărbătoarea Cincizecimii, fiindcă acesta a fost denumirea folosită în primele traduceri ale Bibliei în limba română. Termenul se află în uz de peste 350 de ani, prin urmare nu putem pretinde că nu a avut timp să se „despăgânizeze” şi să se „creştineze”.

Iau ca exemplu doar Noul Testament de la Bălgrad (1648), dar sunt convins că scotocirea prin alte versiuni mai vechi (Apostolul lui Coresi) va arunca termenul cu un secol mai înainte.

Fapte 2:1 – zuoa Rusaliilor

Fapte 20:16 – zuoa de Rosalii

1 Cor. 16:8 – pînă la Rusalii