Am parcurs astăzi pericopele despre bogatul care vine la Isus cu întrebarea „Ce să fac ca să moştenesc/am viaţa veşnică”. Am pus textul grecesc pe trei coloane (Marcu 10:17-22//Matei 19:16-22//Luca 18:18-23) şi am purces la o comparaţie sistematică a Sinopticilor (folosind din belşug markere de diferite culori). Lucruri foarte interesante reies din această lectură sinoptică.

Putem contura o imagine generală, comună tuturor evangheliştilor. Identificăm şi diferenţe importante, care arată că, sub călăuzirea Duhului Sfânt, fiecare Evanghelist şi-a nuanţat relatarea.

Care sunt aspectele comune?

1. Cineva vine la Isus. Identitatea precisă a acestui „cineva” diferă în funcţie de evanghelie.
2. Respectivul are o întrebare arzătoare, o întrebare despre viaţa veşnică.
3. Isus îl îndreaptă către poruncile Legii (ordinea poruncilor diferă).
4. Omul declară că le-a păzit.
5. Mântuitorul îl îndeamnă să vândă tot ce are
6. Banii rezultaţi trebuie împărţiţi la săraci.
7. I se promite o comoară în cer.
8. Isus îi porunceşte să vină după El.
9. Rezultatul este întristarea omului, care este prea ataşat de bogăţiile sale.

Dacă punem episodul la microscop, descoperim caracteristici frapante.

1. În această pericopă, Marcu şi Luca sunt ca doi fraţi gemeni dizigoţi. Seamănă bine, dar Marcu are nişte detalii mai interesante. E ca şi când unul dintre gemeni ar avea pistrui. Îl recunoşti uşor când îl vezi.

2. Particularităţi ale lui Marcu: cel care vine la Isus aleargă. Odată ajuns la El, îngenunchează. Între poruncile pe care i le reaminteşte Isus este şi μὴ ἀποστερήσῃς me apostereses, „să nu înşeli/fraudezi”. Ni se sugerează că nu e chiar tânăr, dacă a păzit poruncile „din tinereţe”. Isus se uită ţintă la bogat, cu dragoste, în semn de apreciere. Bogatul nu doar se întristează, ci are şi o reacţie de posomorâre, consemnată la începutul v. 10:22 – στυγνάσας.

3. Relatarea păstrată de Luca e mai „ştearsă”. În Luca omul care vine la Isus e un „conducător”. E un lider mai degrabă vârstnic (trecut de tinereţe). Luca nu prezintă alte particularităţi. Mai schimbă sau adaugă ici şi colo câte un termen, dar în linii mari textul e acelaşi ca cel din Marcu (desigur, minus „pistruii” de la punctul 2).

4. Matei este fratele care seamănă cu „gemenii”, dar are o fire diferită. În această evanghelie, atât întrebarea adresată lui Isus, cât şi răspunsul sunt un pic altfel. Personajul este numit de două ori „tânăr”. În Marcu şi Luca el e de vârstă mijlocie (cel puţin). În Matei tânărul are trei întrebări: (a) Ce bine să fac? (b) Care [porunci]? (c) Ce-mi lipseşte? Tot în Matei Isus pomeneşte termenul „desăvârşit”, care exprimă o temă importantă (cf. Mat. 5:48). Tot în Matei, textul poruncilor are forma ebraizantă de tip negaţia ou + viitor (specifică Septuagintei), dar ordinea poruncilor este specifică textului ebraic.