Ioan Ceuţă, preşedintele Asociaţiei Religioase „Adunările lui Dumnezeu din România, a ieşit de curând la rampă cu o declaraţie oficială despre cartea Răscumpărarea Memoriei. Pentru cei care nu ştiu, precizez că Asociaţia „Adunările lui Dumnezeu din România” a fost recunoscută legal prin sentinţa nr. 4870, pronunţată de judecătoria sectorului 6 Bucureşti în şedinţa publică din 04.07.1996. (Vezi datele oficiale de pe www.culte.ro).
Declaraţia ar merita comentată în detaliu, dar mă voi limita să exprim câteva nedumeriri punctuale (şi factuale):
În primul punct al acestei declaraţii, Ioan Ceuţă afirmă: „Autorii nu au calitatea morală şi spirituală pentru a face o analiză a Cultului Penticostal în perioada comunistă.” Preşedintele Asociaţiei „Adunările lui Dumnezeu” nu precizează dacă a citit sau nu cartea, dar fiindcă vorbeşte despre nişte „autori” înclin să cred că nu a citit-o. Această carte are un singur autor şi o sumedenie de susţinători atât din interiorul Cultului Penticostal, cât şi din afara lui. De altfel, câţiva eminenţi absolvenţi ai Institutului Biblic Român, şcoală condusă de pastorul Ioan Ceuţă, s-au dovedit suporteri înflăcăraţi ai acestui demers: îi am în vedere pe Cristi Şoimaru şi Lucian Oniga, tineri cu multă viziune şi pasiune pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Sigur, la afirmaţia că autorul nu are calitatea morală şi spirituală pentru a face o analiză a Cultului Penticostal în perioada comunistă ne-am putea întreba, nedumeriţi: dar ce calităţi trebuie să dovedească cineva pentru a întreprinde această analiză?
Din fericire, nu trebuie să căutăm prea mult răspunsul, fiindcă el este întrupat plenar de chiar preşedintele Asociaţiei Religioase „Adunările lui Dumnezeu din România”, care s-a ocupat el însuşi de istoria Cultului Penticostal. Rezultatul a fost o carte intitulată Mişcarea penticostală. Evenimente şi relatări ale secolului XX, la care autorul a lucrat, dacă este să-i dăm crezare, „pentru o perioadă de aproape douăzeci de ani” (p. IV). Fiindcă eu însumi am lucrat 5 ani la teza mea de doctorat, încerc să-mi imaginez efortul colosal pe care l-ar fi presupus redactarea tezei de-a lungul a două decenii. Încerc, dar nu reuşesc.
Interesul pastorului Ioan Ceuţă pentru istoria Cultului Penticostal s-a concretizat iniţial într-o disertaţie pentru titlul de „Doctor of Ministry”, susţinută în 1990. Precizez că acesta nu este un doctorat academic, ci unul de factură pastorală. Disertaţia, susţinută la Columbia Biblical Seminary and Graudate School of Missions (Columbia, South Carolina), a fost depusă în mai 1990. Nu ştiu când a început efectiv lucrul la teză, dar îmi imaginez că a fost înainte de 1989, fiindcă acest program doctoral presupune frecventarea unor cursuri. Disertaţia, intitulată „The History of the Pentecostal Apostolic Church of God of Romania, are 146 de pagini şi 63 de itemi în bibliografie (între care şi periodice precum Washington Times, New York Tribune, Newsweek). Dacă scădem din cei 63 de itemi comentariile biblice, enciclopediile şi celelalte lucrări de referinţă generaliste, ajungem la constatarea că singurele surse istorice privitoare la mişcare penticostală folosite de autor sunt următoarele:
- revista Cuvântul Adevărului,
- revista Vestitorul Adevărului
- Jurnalul lui Gheorghe Bradin,
- un manuscris al lui Petru Ardeu şi
- cartea lui Trandafir Sandru de istorie a Bisericii Penticostale.
Despre aceasta din urmă, autorul scrie: „it is not really comparable to this thesis, as it is more like a picture album with lots of photos from the past” („nu se compară realmente cu această teză, dat fiind că este mai degrabă un album foto cu multe imagini din trecut”) (p. 3). Este greu de decis dacă această ultimă remarcă este depreciativă sau apreciativă. În recenta sa declaraţie, Ioan Ceuţă afirmă despre Şandru: „Deşi în multe situaţii nu am fost de acord unul cu altul, totuşi, l-am respectat ca pe un părinte spiritual şi sunt mândru că m-a învăţat multe lucruri.” Este posibil ca unul dintre lucrurile asupra cărora cei doi n-au fost de acord să fi fost numărul maxim de fotografii care poate intra într-o lucrare de istorie. Dar, zicând aceasta, adaug că certitudinea deplină în această chestiune este un deziderat greu de atins.
În tot cazul, ştiut fiind că într-o teză de doctorat (fie el şi neacademic) nu sunt îngăduite fotografiile, autorul promite o certare mult mai amănunţită, care va lua în considerare mai multe resurse, explorând în detaliu istoria acestei mişcări („This paper will deal with more resources and explore in detail more of the background history of the movement”) (p. 3).
8 septembrie 2010 at 8:26 pm
Hmm, penibila treaba.
Aveam o impresie mai buna despre Ceuta. Cu declaratia asta si-a dat singur cartonas rosu.
Rusinica.
8 septembrie 2010 at 8:43 pm
Manu, vreau sa-ti multumesc pentru cartea facuta cadou. Desi nu am apucat sa o citesc (poate in octombrie ma intersectez cu Dana si mi-o inmaneaza 🙂 ), am urmarit reactiile unor importanti formatori de opinie din cultura evanghelica cu privire la acest demers/proiect si la evenimentul de lansare. Reactii pozitive, prea pozitive, as spune. Acest lucru ma intriga si mai mult, starnindu-mi o curiozitate mai mare de a rasfoi cartea.
Cat despre mesajul tau, vreau sa te intreb daca ai de gand sa te opresti la 12 postari? 🙂 (parca atatea puncte avea decalogul lui „Sihastru”). In mod sigur scrierile tale vor starni mult patos, invidie, amuzament, intrigare, macarena :).
Succes!
8 septembrie 2010 at 9:09 pm
Reacţiile sunt „prea pozitive” fiindcă avem de-a face cu o premieră. Pentru prima dată, într-un cult din România taurul (sau poate necuratul) a fost luat de coarne. Oamenii sunt însetaţi de adevăr. Nu ştiu la ce decalog de referi. Să mă opresc la 12 postări despre subiectul R.M.? Nu ştiu. Vom vedea. Până acum nu am prea multe, nu? 🙂
8 septembrie 2010 at 9:17 pm
*decalogul „celor douasprazece amendamente ale domnului Ceuta” 🙂
8 septembrie 2010 at 9:19 pm
:)))))) n-am sesizat că sunt 12! În cazul ăsta e un „dodecalog” (dodeka = 12 în greacă).
8 septembrie 2010 at 9:35 pm
de data asta merg pe mana ta, dar daca ii spui „premiera”, atunci celeilalte carti cu „pitici, pigmei,florarese si uriasi voluptosi”, cum i-ai spune? 🙂
8 septembrie 2010 at 9:38 pm
Petre, nu e formularea mea. O spune Cristian Vasile, un excelent istoric român, specialist în perioada comunistă. Vezi înregistrarea reportajului de pe pagina următoare. http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/09/08/un-prim-semnal-in-mass-media-radio-romania-actualitati/
8 septembrie 2010 at 9:04 pm
Se pare ca Ioan Marinel Ceuta a stat prea mult in preajma lui Vadim Tudor ca s-a deprins cu limbajul si stilul „Romania mare”.
Chiar in perioada in care anunta intrarea in PRM a lui Ceuta, Vadim anunta ca se apuca de un doctorat in teologie dupa cel in istorie. Se poate ca asta a fost interesul lui Vadim in ce-l priveste pe Ceuta (la schimb cu dosarul rectorului UBB/IBR)??
8 septembrie 2010 at 9:07 pm
Nu ştiam că Ioan Ceuţă a fost membru în partidul România Mare. Dacă informaţia e adevărată, atunci explică multe.
8 septembrie 2010 at 9:19 pm
Intreaba-l pe John Tipei ca el sigur stie.
12 septembrie 2010 at 1:10 pm
In urma cu ceva ani CVT a dezvelit in Brasov o statuie a lui Ytzak Rabin. A tinut un discurs lung si obositor presarat cu versete biblice vizavi de numele Isac, discurs despre care tot el spunea, din cate imi amintesc, ca a fost compus partial de prietenul sau Ioan Ceuta. Probabil ca D-l Ceuta o fi membru in PRM, oricum nu-i ceva iesit din comun; multi din „mai marii nostri”, „dau cu sapa” prin PD-L, etc. Si nici asta nu-i ceva nou, conform RM, unii (tot din mai marii nostri), din dragoste si nesiliti de nimeni purtau cu mandrie in buzunarul de la piept carnetelul rosu, PACTUL CU DIAVOLUL.
9 septembrie 2010 at 9:40 am
Mie mi-o placuta citatul din Bunaciu. Ca o fabula pentru copilasi. Groaznic. In lucrarea Domnului e nevoie de caini si magari…eu stiam ca e nevoie de lucratori impreuna cu D-zeu sau mai concret de pastori ai turmei lui D-zeu. Pur si simplu motto-ul e jenant. Si apropo de Ceuta nu cumva asociatia lui s-a desprins din Cultul Penticostal?
9 septembrie 2010 at 9:42 am
Ai atis două puncte-cheie. (1) Citatul din Ioan Bunaciu, un colaborator al Securităţii, şi (2) faptul că Ioan Ceuţă vorbeşte din afara Cultului, nu din interior, precum autorul. Deh, solidarităţi ecumenice, când vine vorba să sărim în ajutorul „tovarăşilor”.
9 septembrie 2010 at 12:03 pm
..autorul promite o certare mult mai amănunţită… Cercetare?
Sunt tot timpul placut surprins de claritatea cu care va expuneti ideile. Felicitari!
9 septembrie 2010 at 12:24 pm
Sper ca nu a fost interpretat ca ironie ce am scris mai sus.
Ma uitam si pe interventiile de pe blogul RM si le gasesc a fi foarte inspirate si logice.
9 septembrie 2010 at 3:58 pm
[…] cu sine însuşi? (2) Posted by Vaisamar under Zbateri şi dezbateri [3] Comments În prima postare pe acest subiect am început un comentariu privitor la maniera în care Ioan Ceuţă însuşi a început să scrie […]
9 septembrie 2010 at 9:00 pm
[…] Emanuel Conțac i-a acordat deja PREA multă atenție acestui “președinte” care ar trebui să ia lecții serioase de comunicare ÎN SCRIS cu publicul larg. […]
9 septembrie 2010 at 10:17 pm
Era si normal ca tov Ceuta sa iasa la rampa. Tine de reflexe. Reflexe de pe vremea cand semna condica la securitate. Ia sa vedeti in zilele urmatoare cum vor sarea in sus fostii turnatori nemarturisiti. Pacat ca in cartea lui Croitor nu se gasesc multe nume din conducerea bisericilor de azi. Cam suspect. Dar poate ii pastreaza ptr alta carte. Sa speram.
10 septembrie 2010 at 4:39 pm
cei ca tov. ceauta au talentul sa isi bata singuri cuie in talpa. eu zic sa le trimitem prin posta cuie suficiente.
20 septembrie 2010 at 10:13 am
E evident ca Ceuta Marinel este un mare frustrat pentru ca in loc sa aiba oportunitatea sa vorbeasca acum de la inaltimea fotoliului de presedinte al Cultului Penticostal din Romania, functie pentru care il pregatise mentorul si pastorul sau, Taticul (Pavel Bochian, socrul) se vede nevoit sa riposteze prin „COMUNICAT OFICIAL” impotriva deconspirarii mentorului, pastorului si Taticului sau prin dovezile pastrate la arhiva. Astazi in calitatea de presedinte al Cultului Penticostal ar fi vizitat si el multele case conspirative munca unde se pare ca era un expert inca de dinainte de ’89. Dar ce sa-i faci? Istoria mai joaca si ea feste uneori. E mare frustrarea!!!
21 septembrie 2010 at 5:26 pm
Neprihanitului Vaisamar ii cer sa dea cu piatra in Bunaciu Sr.daca poate!Straniu,incepem sa scoatem gunoaie,haznaua s-a umplut iarasi!
Ai mila Doamne!
21 septembrie 2010 at 5:36 pm
Păi dacă e vorba de colaborat cu regimul, să ştiţi că sunt într-adevăr fără păcat! Am sabotat învăţământul comunist prin faptul că nu m-am ridicat la nivelul cerut de sistem celor care trebuiau să fie făcuţi pionieri! Şi nu înţeleg ce treabă are Bunaciu Sr. cu prezentarea mea despre modul în care a scris istorie Ceuţă?
21 septembrie 2010 at 5:38 pm
Nu ştiu unde vedeţi dvs. haznaua de care ziceţi! De unde scrieţi? Dintr-o cabină unde nu intră decât o singură persoană?
21 septembrie 2010 at 5:31 pm
Oricum „Rascumpararea Memoriei”nu cred ca se poate compara,fie doar si literar cu fituica comandata de Oradea”Pigmei si Uriasi”
Una e sa fii documentat,iar alta e sa actionezi la comanda sefilor,una e sa fii Vasilica Croitor,si alta e sa scoti fituici peste noapte,LA COMANDA!
21 septembrie 2010 at 8:47 pm
Deobicei haznaua latrinei refuleaza inafara cabinei de care dvs.spuneati ca nu intra decit o persoana,refularea asta din pacate nu face sa sufere doar pe cel din cabina,e asta e!
2 octombrie 2010 at 11:51 am
[…] în România, Ioan Ceuţă | Leave a Comment Postările precedente din această serie AICI (1), AICI (2) şi AICI […]
11 ianuarie 2011 at 9:05 pm
[…] interesat de istorie. Am scris la vremea cuvenită câte ceva despre lucrările lui de istorie (AICI, AICI, AICI şi AICI). În perioada octombrie–noiembrie l-am întâlnit (mai bine zis, „l-am […]
6 iulie 2021 at 3:28 pm
Ceuta este versat in manipulare si expert in duplicitate. La institut studentii care il cunosteau il porecleau Jacob pentru darul de a insela oamenii. Dumnezeul lui Ceuta este dolarul si persoana sa. Vasilica Croitoru este cel care l-a demascat in cartea “Răscumpărarea Memoriei” pe baza de documente de arhiva. Eu il cunosc din experiența de student și apoi de profesor la IPB. Cred ca Domnul il tine datorită lui Emilia care are un caracter bun. M-am despărțit de el după ce am asistat la celebrarea zilei lui de naștere făcută in stil ceaușist cu lauda excesivă pentru realizările sale. Domnul sa ii dea pocăință sa recunoască cine a fost și cine este și sa se retragă din viața publica. Scriu aceste lucruri pentru generațiile tinere care merita sa cunoască adevarul. Păcat ca Florin și Vladimir nu realizează cu cine bagă la plug pentru crearea unui nou cult penticostal. Domnul Isus sa le deschidă ochii. Dacă Domnul îl va lovi in dragoste ca pe Iacov si ii va schimba caracterul Ceuta va deveni un vas de cinste in casa Domnului pentru ca are multe talente.