Astăzi citesc pe blogul Răscumpărarea memoriei că Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa propune o nouă Rezoluţie Congresului Cultului Penticostal, programat pentru 19 noiembrie 2010.

Nefiind hirotonit în vreo treaptă bisericească, nu voi putea asista la dezbaterile Congresului, dar sunt pe deplin conştient că 19 noiembrie va fi un soi de D-Day pentru Cultul Penticostal. Va fi, păstrând proporţiile, „o zi mai lungă decât veacul”.

Vorba ceea, n-aduce anul ce-aduce ceasul!

Ce nu s-a întâmplat în 20 de ani post-revoluţionari s-ar putea întâmpla într-o singură zi revoluţionară nu doar pentru penticostalismul românesc, ci pentru întreg spaţiul evanghelic.

Rezoluţia se va lovi de numeroase şi crâncene adversităţi, fiindcă ţinteşte fix către miezul uriaşului nod gordian al istoriei penticostalismului din perioada comunistă.

Găsesc că limitarea numărului de mandate este o propunere cât se poate de sănătoasă. Nici măcar patriarhii ortodocşi nu mor toţi în scaun. Şi nici regii, fie ei şi din cea mai teocratică perioadă a istoriei lui Israel.