Astăzi citesc pe blogul Răscumpărarea memoriei că Adunarea Generală a Comunităţii Regionale Penticostale Constanţa propune o nouă Rezoluţie Congresului Cultului Penticostal, programat pentru 19 noiembrie 2010.
Nefiind hirotonit în vreo treaptă bisericească, nu voi putea asista la dezbaterile Congresului, dar sunt pe deplin conştient că 19 noiembrie va fi un soi de D-Day pentru Cultul Penticostal. Va fi, păstrând proporţiile, „o zi mai lungă decât veacul”.
Vorba ceea, n-aduce anul ce-aduce ceasul!
Ce nu s-a întâmplat în 20 de ani post-revoluţionari s-ar putea întâmpla într-o singură zi revoluţionară nu doar pentru penticostalismul românesc, ci pentru întreg spaţiul evanghelic.
Rezoluţia se va lovi de numeroase şi crâncene adversităţi, fiindcă ţinteşte fix către miezul uriaşului nod gordian al istoriei penticostalismului din perioada comunistă.
Găsesc că limitarea numărului de mandate este o propunere cât se poate de sănătoasă. Nici măcar patriarhii ortodocşi nu mor toţi în scaun. Şi nici regii, fie ei şi din cea mai teocratică perioadă a istoriei lui Israel.
Vaisamar 
16 septembrie 2010 at 10:49 am
welcome în poli(tichia cu mărgăritar)bisericească, Emanuel! 🙂
Nu uita, politica nu știe ce-i fecioria!
A propos, și nu-ți uita cutia cu emetiral acasă,dacă te aventurezi în mațele politicii bisericești.
cu adîncă compasiune,
16 septembrie 2010 at 7:44 pm
Eu sunt în ipostaza de spectator cocoţat pe gard. Încă nu am sărit în arenă. Deşi, după ce-am văzut recent în Spania (taurul care a sărit calul!), aş spune că nici dincolo de gard nu e prea sigur locul. 🙂
.
În maţe încă nu mă aventurez. Cine se aventurează în aceste maţe riscă să ajungă în Cloaca Maxima!
16 septembrie 2010 at 7:44 pm
P.S. Nu mă aventurez în maţele politiceşti fiindcă n-am stomac pentru aşa ceva! 🙂
16 septembrie 2010 at 8:59 pm
„hirotonit în vreo treaptă bisericească”? deja faci policica 🙂
16 septembrie 2010 at 9:11 pm
Claudiu, ce e în neregulă cu termenul „hirotonit”? Verbul „cheirotoneo” este biblic. Apare în Fapte 14:23, când se vorbeşte despre „hirotonirea” de prezbiteri. Şi apoi, diaconatul este o treaptă distinctă de prezbiterat. Voi cum aţi învăţat la cursurile de teologie?
17 septembrie 2010 at 7:57 am
Nu se spune chirotonit? Ca doar nu sunteti hrestin!
17 septembrie 2010 at 8:58 am
Andreea, suntem „creştini”, nu „chreştini”, cum ar trebui să scriem ca să respectăm modelul dat de tine („chirotonit”). Avem aceeaşi literă (chi) la începutul termenilor cheirotoneo (hirotoni) şi christianos (creştin). O scriem etimologizant sau o scriem după principii fonetice, respectând specificul fiecărui cuvânt? „Creştin” face parte din fondul de cuvinte vechi. „A hirotoni” e un termen cult, intrat mai târziu în limbă, dar de când a intrat, cam aşa s-a spus. Nu am DLR-ul în preajmă să verific, dar cred că nu greşesc. Şi apoi, să nu uităm: scriem „chi” grecesc cu „ch” în cuvinte de origine greacă intrate prin intermediar francez/italian: chiromant, de la it. chiromante, care vine şi el de la grecescul „cheiromantis”. În concluzie, litera „chi” e transcrisă uneori „ch”, uneori „h” şi uneori „c” în româneşte, prin urmare nu văd de ce ar trebui să uniformizăm regimul scrierii ei. Vive la différence (linguistique)!
17 septembrie 2010 at 9:58 am
Achiesez la ce ati scris mai jos (vaz ca nu pot insera comment-ul unde trebuie) cu micul amendament ca „a hirotoni” este in limba romana cam de cand este si „Hristos”, nicicum un termen cult venit pe filiera franceza (probabil de la niste pasoptisti teologi!-suna oximoronic pentru gustul meu). In fine, pentru unii vine de acolo. E ok. Vive la difference mais n’oubliez pas: nous sommes au portes de l’ Orient, ou tout est pris a la légere…inclusiv la nivel de obiceiuri lingvistice (ma refer la disputa C(h)ristos-Hristos).
17 septembrie 2010 at 10:22 am
Nici n-am spus că „hirotoni” a venit pe filieră franceză, Doamne apără! „Cristos/Cristus” va fi fost prezent în lătineasca vorbită în spaţiul carpato-danubiano-pontic încă din primele secole. „A Hirotoni” se va fi impus în uzul bisericesc prin sec. 17!
.
Nu există nicio dispută „Christos-Hristos”, ci numai „Hristos-Cristos”.
17 septembrie 2010 at 10:40 am
Vezi aici un text foarte bine documentat despre teonimul „Isus Cristos” / „Iisus Hristos”. http://danutm.files.wordpress.com/2010/06/eugen-munteanu-hristos-final.pdf
17 septembrie 2010 at 10:48 am
Am uitat să întreb: ce argumente aveţi că „a hirotoni” are aceeaşi vechime în română ca şi „Hristos”? Horribile dictu, „Hristos” e prezent în vocabularul românilor şi în înjurături. „A hirotoni” e un termen liveresc. Dar n-a fost folosit de primele versiuni ale NT în limba română (Coresi, de pilă, nu-l foloseşte).
17 septembrie 2010 at 10:52 am
Dovada: Fapte 14:23 χειροτονήσαντες δὲ αὐτοῖς κατ᾽ ἐκκλησίαν πρεσβυτέρους (Act 14:23 BNT), tradus de Coresi 1563 (Lucrul apostolesc): „Cu mâna puseră la popi la toate besărecile”. Aştept contrargumente, adică ocurenţe ale lui „hirotoni” la 1500. S-ar putea să fie, nu neg. Doar aştept.
17 septembrie 2010 at 12:07 pm
Referinte exista. Nu stiu la 1500, dar la 1700, Dimitrie Cantemir il foloseste in Descrierea Moldovei, in partea a 3a: „Despre cele bisericesti si ale invataturii”, in capitolul: „Despre tagma bisericeasca”.
Mai ramane sa vad la Petru Movila si la Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului.
17 septembrie 2010 at 12:45 pm
Aoleu! Păi Cantemir n-a scris „Descrierea” în româneşte! Argumentul e lovit de nulitate. Eu vorbesc de atestări în română! Sf. Nifon n-a folosit nici el româna în scrierile sale! Iar Petru Movilă a scris în latină „Mărturisirea”! Poate versiunile româneşti ale textelor lor conţin „a hirotoni”. E firesc să fie aşa. Vorbim de sec. 17 (Movilă) şi 18 (Cantemir)! Adică exact ce spuneam: „hirotoni” e un termen din limbajul cult (al erudiţilor, teologilor, cărturarilor), nu din limbajul poporului de rând.
17 septembrie 2010 at 12:59 pm
Cred ca e cum spuneti. Viata Sfantului Nifon a fost scrisa pe la 1520 de Gavriil Protul in greceste. Despre ea se spune ca a fost repede tradusa pe slavoneste si rumaneste. Traducerea pe care o am pare de secol 18. Ar mai fi de vazut la Mihail Moxa.
17 septembrie 2010 at 1:11 pm
Ar trebui văzut în Pravila de la Govora. O am. O să verfic când am timp. E de sec. 17. Ne-ar trebui şi ceva mai devreme, ca să ne lămurim.
16 septembrie 2010 at 10:05 pm
Sa vedem cine vor fi mai multi acolo? „Noi” sau „ei”. Ca la Suceava seful cel mare a scaldat-o ca trebuie sa asteptam alegerile in toate filialele si apoi ne putem pronunta asupra cartii RM. Adica, sa vedem cati sunt pe fiecare parte a baricadei si apoi inclinam balanta unde sunt mai multe voturi pt realegere.
Si asta e „politica religioasa” in cea mai disgratioasa forma.
Pacat ca ne numim penticostali si credem ca avem daruri ale Duhului samd dar in practica tot cu smecherii omenesti umblam.
In rest, Emanuel nu esti hirotonit si pt ca amani insuratoarea 😉 si din cate stiu eu asta e o conditie necesara.
Pt unii „deserventi” care au dreptul al decizie s-ar putea sa mai conteze si atitudinea ta pro RM, dar asta e doar o speculatie.
16 septembrie 2010 at 11:08 pm
Liviu, apropo de politica bisericeasca, inca nu stim cat de adanca ii…
Mi-am batut creierii sa gasesc ceva de genul asta in Noul Testament (permutari de n elemente luate cate 7 si adunate cu 8, expresie patentata de mine 😉 ) si numa nu gasesc.
Pun o intrebare la domn profesor Contac:
Don’ profesor, ce scrie la cartea matale, ‘a greceasca? O umblat Iisusu sau apostolii cu cioara vopsita? O ridicatu Petrea statuie lu’ Iuda, intru vesnica pomenire? Sfantu’ Pavel o zis ceva de alejeri necurace?
Noah, nu’t fie cu nacaz, amu noi suncem mai putin cititi, dar asa auzaram la Sfanta Biserica, nui dreptu sa minti si sa fie cu viclenie.
Asceptam carce dje la tcine.
Dumnezeu sa ce alduiasca.
16 septembrie 2010 at 11:36 pm
În Biblie scrie numa’ cum Sfântul Pavel îl mustră de la obraz pe Sfântul Petru, când acesta lua masa cu păgânii, iar apoi pretindea că nici usturoi n-a mâncat…
16 septembrie 2010 at 11:37 pm
Liviu, am să mai amân, dacă aşa e vorba… Nu mai ştiu de la ce vârstă nici politicienii nu te mai însoară…
17 septembrie 2010 at 7:06 am
Manu, putini rezista (cu amanatul) pana la capat. Eu am frate care a amanat pana aproape de 40 si apoi a cedat. Azi are si o fetita. Deci, la tine ar mai fi timp de amanat.
Numa’ vezi ca nu toti is chemati pt …
17 septembrie 2010 at 6:23 am
Manu, avem nevoie mai mare de tine asa cum esti, decat hirotonit. Prea multi dintre cei hirotoniti au uitat de unde au plecat.
Personal cred ca esti mai de folos lucrarii lui Dumnezeu in postura de academician, de om de litere. Ai mai mult randament.
Nu te vad in postura de vanator de posturi, functii si scaune.
Tu intelegi mai bine chemarea.
21 septembrie 2010 at 12:18 am
totuşi, în virtutea curăţirii trecutului, acum până fierul este cald, ar trebui pregătit viitorul prin investirea în lucrare a oamenilor integri, cu inimă de păstor, pentru a curăţa posteritatea de acest stigmat de „vânător de posturi”.
Între cei mai tineri este destul de răspândită gândirea de genul „nu mă bag, că nu vreau să devin ca ei”, însă nu cred că această atitudine este o reală soluţie, ci dimpotrivă, cei ce sunt chemaţi de Domnul, ar trebui să-şi asume această responsabilitate, chiar dacă le-ar fi mai comod fără ea.