Pe 21 septembrie 2010 la sediul Arhivelor Naţionale ale României, Bucuresti, Bvd. Regina Elisabeta nr. 49, va avea loc versnisajul expoziţiei
Cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa (iunie 1940) –
între neputinţă şi iresponsabilitate. O perspectivă românească,
organizată de Arhivele Naționale ale României în colaborare cu Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Serviciul Istoric al Armatei şi Arhiva Naţională de Filme.
Expoziţia este deschisă publicului în perioada 22 septembrie – 21 decembrie 2010, luni – vineri, orele 8.30–15.30.
ACCESUL LIBER
UPDATE 22 sept 2010
Textul introductiv la catalogul expoziţiei AICI. Autor – Dorin Dobrincu.
Vaisamar 
18 septembrie 2010 at 2:17 pm
Ce anume se expune acolo? Fotografii, documente?
Any chance for a few poze sau detalii?
Don’t dare to think of a virtual tour though
18 septembrie 2010 at 2:36 pm
Nu ştiu sigur. Presupun că cele mai multe exponate sunt fotografii, din moment ce vorbim de un vernisaj. Există expoziţii ale AN care pot fi vizionate şi online
Expoziţia „1939. Zile de pace, zile de război” poate fi vizionată online
Începând din 16 septembrie 2010, expoziţia „1939. Zile de pace, zile de război” (vernisată în aprilie 2009) poate fi vizualizată virtual, prin consultarea DVD-ului realizat cu acel prilej. Pentru vizionare, click aici!
18 septembrie 2010 at 9:38 pm
Thanks a lot! Am vizionat ceva pe situl linkuit. Placut.
25 septembrie 2010 at 9:06 pm
Titlul expozitiei de la Arhivele Nationale, Cedarea Basarabiei, este incorect romaneste si duce la pierderi de fonduri pentru cercetari istorice. Generatia Marii Uniri ar fi vorbit, ca intotdeauna, de Rapirea Basarabiei.
Intre 6 ianuarie 1940, cand exprima la Chisinau hotararea de a nu ceda, si 26 iunie 1940, cand a inceput bolsevizarea Romaniei, Carol al II-lea a constatat incredibila prabusire a Frantei si a Angliei, pentru ale caror garantii privind Romania Regala Mare sanctiona orbitor Titulescu de la Societatea Natiunilor pe Hitler si pe Mussolini.
E un miracol ca acest impulsiv Hohenzollern, Regele Carol al II-lea, nu a tras sabia la obraznicia lui Molotov, spre a o lua apoi la sanatoasa cu Lupeasca lui de indata ce tancurile si desantul Armatei Rosii ar fi trecut linia inca nefortificata Focsani-Namoloasa-Galati. Prin extinderea pretentiilor asupra Bucovinei, prin termenul sufocant, prin umilirea militarilor nostri si mai ales prin incitarea cekista a civililor la provocari, puterea sovietica a cautat tot timpul acel casus belli care sa-i permita fixarea granitei Republicii Sovietice Moldova pe Carpati si pe Milcov. Si nimeni n-ar fi prelungit Al Doilea Razboi Mondial numai ca să-i restituie Romaniei macar o granita pe Prut sau pe Siret.
25 septembrie 2010 at 9:07 pm
Cum-necum generatia Rapirii Basarabiei si Bucovinei a declansat si purtat pana la Volga si Caucaz Razboiul Sfant pentru dezrobirea acelor romani, de indata ce s-au gasit niste aliati, fie ei si fascisti, pe cand nechezolii nostri din 1992, de exemplu, nici macar n-au fost in stare sa lumineze poporul ceas de ceas despre Razboiul din Transnistria, darmite sa alerge ca voluntari la Tighina sau sa adopte consecvent idealuri monarhiste ori unioniste, cari ar fi dat un sens idealist si condamnarii solemne a bolsevismului. Am auzit si un mare meloman distiland la radio explicarea lasitatii civice de azi tocmai din Cedarea Basarabiei, nu din neluminarea poporului, si ma mir cum de nu este analizat in profunzimea urmarilor exemplul dubios al polonezilor care la 1 septembrie 1939 n-au cedat pretentiilor puterilor revizioniste, asa ca s-a vazut pe viu la ce ne-am fi expus rezistand cu nesabuinta. Polonia interbelica, a ofiterilor cu fumuri nobiliare, privea cu trufie spre noi, ingaduindu-si a boicota livezile si podgoriile basarabene pentru ca dupa grevele din 1929 noi am preferat carbunele din Valea Jiului. Si, previzibil, si-a aparat demonstrativ onoarea, numai ca in trei saptamani si-a refugiat Tezaurul si conducatorii peste Ceremus spre sud! Neignorand Holocaustul nostru din Transnistria, constatam totusi ca romanii regali, conservand cam balcanic Armata si fiinta Statului, au evitat prin cedari cateva catastrofe: un masacru al elitelor ca cel de la Katyn, o exterminare in totalitate a evreilor de dincoace de Prut ca a celor polonezi şi, în fine, o configurare de catre altii, artificial deplasata spre vest, a granitelor, necontestata doar atat cat va dura prosperitatea in Germania.
26 septembrie 2010 at 9:47 pm
Ei, la istorie nu mă pricep aşa de bine, deci nu vă pot contrazice.