În autobiografia sa, Viaţa unui pastor din România, p. 40, Pavel Bochian relatează pe câteva pagini experienţa sa carcerală în România interbelică (anul 1938).

Comuniştii din închisoare îl întreabă: „Ce ai făcut? Pentru ce te-au arestat?” Bochian răspunde:

„M-au arestat pentru că eu cred în Dumnezeu, am citit din Noul Testament şi am predicat oamenilor să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu”. Apoi i-am întrebat: „Voi, dacă sunteţi comunişti, ce aţi făcut şi pentru ce sunteţi arestaţi?” Ei mi-au răspuns: „Noi nu credem în Dumnezeu şi nu vream ca unii să fie prea bogaţi şi alţii prea săraci. Pentru aceasta luptăm noi”. Le-am răspuns: „Cel mai mare păcat al vostru este necredinţa în Dumnezeu”.

Anunțuri