Am luat astăzi cunoştinţă de reacţia lui Iosif Ţon la acuzele şi rechizitoriile de care a avut parte după ce s-a alăturat „Străjerilor”.

Mărturisesc că, după sutele de reacţii şi comentarii blogosferice, n-a reuşit încă nimeni să mă lămurească în privinţa „păcatului” de căpătâi al acestei grupări. Desigur, sunt suspicios faţă de mişcările care promovează descărcările emoţionale violente, faţă de efervescenţele care te sleiesc emoţional (aici am înţeles perfect reticenţa lui C.S. Lewis faţă de manifestarea prea liberă a sentimentelor), însă consideră că asta e doar o chestiune de gust, nu de pravoslavnicie.

Dar nu ca să-i discut pe mult-discutaţii „Străjeri” m-am apucat să scriu această postare, ci fiindcă sunt intrigat de un aspect în aparenţă minor din postarea lui Iosif Ţon. Redau un citat mai larg:

Cuvântul „carismatic” vine de la cuvântul grecesc harismata, folosit de apostolul Pavel în introducerea la discuţia lui extinsă despre darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12-14:

„În ce priveşte darurile spirituale (harismata), nu voiesc, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.” Ceea ce în traducerea română este redat prin două cuvinte, ”darurile spirituale”, sau „darurile duhovniceşti”, în originalul grec este un singur cuvânt: harismata. Pentru a-i uşura cititorului urmărirea argumentării mele, voi cita aici afirmaţiile esenţiale ale lui Pavel despre aceste „daruri”, sau „harisme”, sau „carisme.”

Deşi Iosif Ţon scrie că termenul din 12:1 este charisma, în originalul grecesc nu întâlnim charisma (plural charismata) ci pneumatikon (lucruri spirituale / daruri spirituale). Citez din textul grecesc Nestle-Aland: Περὶ δὲ τῶν πνευματικῶν, ἀδελφοί, οὐ θέλω ὑμᾶς ἀγνοεῖν.

Sigur, mi se va spune că termenul pneumation (folosit de Pavel la plural, pneumatika) e practic sinonim cu charisma. Se prea poate. Nu aici e problema.

Problema e că paragraful scris de Iosif Ţon conţine un neadevăr şi el trebuie corectat. Chiar dacă zahărul şi zaharina sunt ambele dulci şi interschimbabile (cel puţin pentru unele persoane), trebuie să ştim că zahărul e zahăr şi zaharina e zaharină.

Spun asta mai ales ştiind că unii exegeţi se întreabă dacă nu cumva 1 Corinteni 12:1 s-ar mai putea traduce şi prin „chestiuni spirituale”: „Cu privire la chestiunile spirituale, nu vreau să fiţi în necunoştinţă, fraţilor” etc.

Cât despre termenul charisma, pomenit de Iosif Ţon, el se întâlneşte prima dată în 12:4, în secţiunea 12-14 din 1 Corinteni. Pentru rigoare, dau mai jos lista completă a ocurenţelor în Noul Testament grec.

Rom. 1:11; Rom. 5:15,16; Rom. 6:23; Rom. 11:29; Rom. 12:6; 1 Co. 1:7; 1 Co. 7:7; 1 Co. 12:4,9,28,30,31; 2 Co. 1:11; 1 Tim. 4:14; 2 Tim. 1:6; 1 Pet. 4:10

De altfel, Iosif Ţon mai introduce acest verset şi în 14:1, deşi în original e folosit tot termenul pneumatika (Διώκετε τὴν ἀγάπην, ζηλοῦτε δὲ τὰ πνευματικά, μᾶλλον δὲ ἵνα προφητεύητε.)

”Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti (harismata), dar mai ales să prorociţi. Într-adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi cu duhul el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângăiere. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi; dar cine prooroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să prorociţi” (14:1-5).

Aceste amendamente fiind aduse, trebuie să mărturisesc că reacţia lui Iosif Ţon mi se pare justă şi echilibrată.

Am atras atenţia asupra acestor chichiţe fiindcă un teolog de talia fr. Ţon trebuie să transmită învăţătura cu maximum de claritate.

Există deci doi termeni folosiţi de Pavel pentru a face referire la darurile spirituale: unul e pneumatika şi altul e charismata. Sunt de părere că cei doi sunt interschimbabili, dar oricât de sinonimici i-am considera, în final rămân tot doi.