Următoarea ştire de pe Hotnews (via Dănuţ Mănăstireanu) m-a umplut de indignare. Comisia Europeană nu vrea să condamne comunismul „după modelul Holocaustului”. Ca să nu se banalizeze Holocaustul, banalizăm crimele comunismului.

Dacă am avea vreun instrument de a-i obliga pe comisarii europeni (ai poporului?) să citească măcar o carte despre ideologiile de stânga, aceasta ar trebui să fie Cunoaşterea inutilă, de Jean-François Revel. Dacă nu cumva această lectură s-ar dovedi inutilă pentru aceşti birocraţi care şi-au arătat în mod scandalos obtuzitatea.

De ce ar trebui să lectureze Cunoaşterea inutilă?

Fiindcă ea dezvăluie (citez din prezentarea cărţii):

Terorismul informaţional de stânga în lumea occidentală a secolului al XX–lea: marile tabuuri, marile minciuni planetar mediatizate, falsificarea învăţământului, a istoriei, chiar şi a ştiinţelor exacte. Deturnarea adevărului, trunchierea şi manipularea informaţiilor în ziaristică şi la televiziune, în religie, în sfera universitară a cercetării ştiinţifice ş.a.m.d.

De ce „cunoaşterea inutilă“? Pentru că, din cat au fost (şi sunt) mai multe, mai variate şi mai elocvente adevărurile, mărturiile, dovezile privind atrocităţile comunismului, din cât sunt mai mari şi mai sigure posibilităţile de cunoaştere, analizare şi difuzare democratică a informaţiei, dintr-atâta ele au devenit tabuuri în mass media Occidentului, întru apărarea falimentului ideologic şi politic al marii utopii instaurate în 1917.

Zeci şi zeci de exemple de mascare a adevărului, de la ocultarea terorii Revoluţiei franceze până la campaniile americane anti–Bush, de la cotidianul L’Humanité din perioada stalinistă pana la „cazul Heidegger“ ori justificarea sângerosului comunism tribal din ţările Africii. De la opţiunile politice profund greşite ale unor laureaţi Nobel pentru ştiinţă până la marile scandaluri de presă din Franţa, Anglia, Germania, Italia anilor ’60 –’80.