Următoarea ştire de pe Hotnews (via Dănuţ Mănăstireanu) m-a umplut de indignare. Comisia Europeană nu vrea să condamne comunismul „după modelul Holocaustului”. Ca să nu se banalizeze Holocaustul, banalizăm crimele comunismului.
Dacă am avea vreun instrument de a-i obliga pe comisarii europeni (ai poporului?) să citească măcar o carte despre ideologiile de stânga, aceasta ar trebui să fie Cunoaşterea inutilă, de Jean-François Revel. Dacă nu cumva această lectură s-ar dovedi inutilă pentru aceşti birocraţi care şi-au arătat în mod scandalos obtuzitatea.
De ce ar trebui să lectureze Cunoaşterea inutilă?
Fiindcă ea dezvăluie (citez din prezentarea cărţii):
Terorismul informaţional de stânga în lumea occidentală a secolului al XX–lea: marile tabuuri, marile minciuni planetar mediatizate, falsificarea învăţământului, a istoriei, chiar şi a ştiinţelor exacte. Deturnarea adevărului, trunchierea şi manipularea informaţiilor în ziaristică şi la televiziune, în religie, în sfera universitară a cercetării ştiinţifice ş.a.m.d.
De ce „cunoaşterea inutilă“? Pentru că, din cat au fost (şi sunt) mai multe, mai variate şi mai elocvente adevărurile, mărturiile, dovezile privind atrocităţile comunismului, din cât sunt mai mari şi mai sigure posibilităţile de cunoaştere, analizare şi difuzare democratică a informaţiei, dintr-atâta ele au devenit tabuuri în mass media Occidentului, întru apărarea falimentului ideologic şi politic al marii utopii instaurate în 1917.
Zeci şi zeci de exemple de mascare a adevărului, de la ocultarea terorii Revoluţiei franceze până la campaniile americane anti–Bush, de la cotidianul L’Humanité din perioada stalinistă pana la „cazul Heidegger“ ori justificarea sângerosului comunism tribal din ţările Africii. De la opţiunile politice profund greşite ale unor laureaţi Nobel pentru ştiinţă până la marile scandaluri de presă din Franţa, Anglia, Germania, Italia anilor ’60 –’80.
Vaisamar 
22 decembrie 2010 at 9:56 pm
[…] crimelor făcute de regimurile comuniste. Detalii puteți citi pe bloguri (Mănăstireanu și Conțac), pe HotNews și în The Guardian. Vreau să adaug câteva […]
22 decembrie 2010 at 10:36 pm
Draga Manu, de la Fr. Hayek si I. Berlin pana la J. Fr. Revel ni s-au demascat atat inconsecventele si dificultatile filosofice si economico-sociale ale comunismului, cat si moda intelectuala a multor profesori universitari de prin Occident, intelectuali care admirau si laudau noua oranduire sociala a Sovietelor. Desigur, in condamnarea comunismului am putea fi acuzati de o forma pervertita de McCarthism. Dar doar est-europenii au simtit pe propria piele noua oranduire sociala, fardata atat de bine in Vest.
Daca ar fi condamnat comunismul si in Vest, atunci am avea situatii foarte problematice:
– multi profesori universitari ar trebui sa recunoasca ca admira o filosofie compromitatoare, ce si-a scaldat in sange proiectele si experientele utopice,
– o mare parte din partidele care conduc guverne in UE ar fi puse in situatia inconfortabila de a se delimita de rudele cu cazierul patat,
– suferinta evreilor din Holocaust nu ar mai fi singulara, ceea ce poate incomoda un anumit PR bine intretinut (pe buna dreptate, dar exagerat cateodata),
– s-ar deschide poarta catre viitoare cereri de despagubiri din partea victimelor si a urmasilor acestora.
Asa ca, indiferent cata dreptate ar avea victemele comunismului, juriul european nu le poate valida suferintele.
23 decembrie 2010 at 8:55 am
Marius, ai diagnosticat foarte bine situaţia. Pacientul european suferă grav de orbul găinilor. Mă tem că este o boală asumată. Partidele socialiste europene s-ar simţi cu un roi de muşte pe căciulă, aşa că e mai confortabil pentru toată lumea ca propunerea ţărilor foste comuniste să fie respinsă.
.
Aş spune, cu un calambur, că scuza/motivaţia găsită de comiţia europeană este foarte „stângace”. 🙂
25 decembrie 2010 at 1:10 pm
In conditiile in care numerosi politicieni din Europa de V au fost in tinerete membrii ai unor organizatii comuniste sau anarhiste condamnarea comunismului o sa fie foarte dificila. De exemplu europarlamentarul german Daniel-Cohn Bendit si fostul ministru de externe al Germaniei Ioscka Fisher au fost membrii ai organizatiei teroriste de factura anarhisto-comunista Lupta Revolutionara care in anii 60-70 a facut numeoroase atentate si batai de strada in Germania de V(RFG) incercand sa instaureze un regim ,,socialist” ca in Germania Democrata si in celelalte tari comuniste. Nu le-a reusit ,,revolutia” asa ca s-au bagat in politica ,,burgheza” ajungand azi mari politicieni europeni respectuosi , la costum si cravata. Nu stiu sa se fii condamnat ideile lor de stanga din tinerete.
23 decembrie 2010 at 1:28 am
Spunea zicala ca adevarul doare!.. anul acesta pe 27 ianuarie, ziua cand se comemoreaza Holocaustul, am trimis un mail cu un powerpoint si niste ganduri referitoare la Holocaust la colegii de la servici. Cativa musulmani au sarit in sus si i-au invrajbit si pe ceilalti care nu au avut (initial) nimic impotriva mail-ul meu. Si in cazul de fata cred ca incearca sa ascunda praful sub covor…
23 decembrie 2010 at 8:51 am
În cazul ăsta, praful e de fapt pământul care a acoperit gropile comune create de comunişti. Că au făcut şi ei destule. Oricum, e o zi a ruşinii pentru comisarii europeni ai poporului.
23 decembrie 2010 at 11:21 am
[…] în The Guardian, precum și pe următoarele bloguri: Memorie, libertate, moderație, Persona , Vaisamar, Răscumpărarea […]
23 decembrie 2010 at 3:08 pm
Cum spunea și Marius mai sus sunt interese din mai multe direcții ca genocidului comunist să i se amâne confecționarea certificatului de naștere. E mai ușor cu cel de deces.
Sunt doua mari tabere aliate aici: goii europeni uniți în jurul colegilor lor socialiști și supervisorii atenți ai intereselor evreilor.
Pentru europeni comunismul și bolile lui este încă un ou fierbinte, nu prea fac diferențe mari între probleme gen Kosovo și asta: e doar o sursă de incoveniențe, nu există un final fericit, în nici un caz financiar.
Pentru evrei comunismul e o slăbiciune a pagânilor de care s-au folosit când a fost cazul. Deși au suferit și ei în a doua parte a filmului, țările fost comuniste sunt încă prea sărace ca să mai fie rentabila deschiderea unui al doilea front de luptă pentru obținerea de despăgubiri. În plus există o masă uriașă de co-claimants ne-evrei cu care ar trebui să împartă ce a mai rămas.
As usual, follow the money. Don’t bring ethic in the discussion, is futile.
27 decembrie 2010 at 3:39 am
campaniile americane anti–Bus
$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$
E o dogma a dreptei internationale credinta in justetea politicii, externe mai ales, a fostului presedinte Bush?
Desi i-am acordat in urma cu multi ani, „nbeneficiul indoielii”, am ajuns mai tarziu la concluzia ca Bush ori a fost un idiot, ori un porc. Acum inclin ferm spre varianta a doua.
27 decembrie 2010 at 9:29 am
Bush Jr. nu e tocmai genul de om pe care mi l-aş dori preşedinte, dar faptul că nu sunt de-acord cu el şi cu politica lui nu înseamnă că am să-i fac sistematic anti-campanie. Staţi să vedem ce face Obama în două mandate. Deocamdată suntem la etapa în care îi acordăm „beneficiile îndoielii”.
.
Între timp, vă revine sarcina să explicaţi de ce înclinaţi ferm spre varianta a doua.