Citesc cu mult interes fragmente din cartea Perspectives on Spirit Baptism
Care este ideea cărţii?
Cinci teologi din cinci tradiţii diferite (baptistă, penticostală, carismatică, wesleyană, catolică) discută conceptul de „Spirit Baptism” (pe care îl las netradus).
Am citit introducere cărţii şi jumătate din expunerea teologului catolic. Sunt uluit de măiestria cu care au navigat catolicii chestiunea spinoasă a integrării acestei experienţe în complexa lor teologie!
Ce citesc în răspunsul dat de wesleyan la referatul catolicului:
„Chiar şi o lectură în treacăt a prezentării Dr. Del Colle ar demonstra că, în general, Biserica Romano-Catolică a întrecut de departe celelalte comunităţi ecleziale în formularea unei călăuziri teologice solide cu privire la chestiunea penticostală/carismatică. Foarte devreme, cercetători catolici de frunte au fost atinşi de această înnoire şi atraşi pentru a oferi călăuzire teologică – între cei mai importanţi fiind cardinalul Léon Joseph Suenens al Belgiei, unul dintre cei patru moderatori ai Conciliului Vatican II! Eu provin din context „Southern Baptist”. Când au început revărsările carismatice în anii ’70, eram cât se poate de nesofisticaţi în răspunsurile noastre. Eram intrigat la culme de ironia uşurinţei cu care tradiţiile conservatoare asimilau înnoirea, prin contrast cu haosul de la noi, baptiştii. Un volum precum cel de faţă ar fi trebuit să apară de mult.”
Foto: cardinalul Suenens (1904-1996) unul dintre principalii suporteri ai înnoirii carismatice în catolicism.
Even a cursory reading of Dr. Del Colle’s presentation would demonstrate that, in general, the Roman Catholic Church far excelled the other ecclesial communities in providing sound theological guidance on the Pentecostal/Charismatic question. Early on, leading Catholic scholars were touched by the renewal and tapped for theological guidance—not the least of which was Léon Joseph Cardinal Suenens of Belgium, one of the four moderators of the Second Vatican Council! My background is Southern Baptist. When Charismatic outpourings began in our midst in the 1970s, we were notoriously unsophisticated in our response. I was completely intrigued by the irony of the ease in which the high church traditions assimilated the renewal in contrast to the chaos among us Baptists. A volume such as this one is long overdue!
Editorul volumului (apărut în 2004) este C. O Brand. Au contribuit cu articole: R. D. Colle, H. R. Dunning, L. Hart, S. M. Horton, şi W. C. Kaiser Jr.
Vaisamar 
1 ianuarie 2011 at 7:48 pm
bun, ce au facut catolicii?
ca nu rezulta, dimpotriva mi se pare o subtila trecere spre sublinirea „haosului” de la baptisti.
ce facem cu haosul din manifestarile penticostalo-carismatice?
1 ianuarie 2011 at 8:12 pm
Au atras în discuţie oameni de calibru care au integrat experienţa în teologia catolică. Procesul e lung şi complicat, cred că nu te aştepţi să-l detaliez aici. Evaluarea nu-mi aparţine. Cert este că în catolicism s-au pus pe studiu, pe scris cărţi şi pe discuţii. Ideea este că nu i-au mătrăşit, ci i-au păstrat în biserici.
1 ianuarie 2011 at 8:25 pm
Interesanta expresia ‘haosul din manifestarile penticostalo-carismatice’, care reflecta perspectiva baptista ultraconservatoare asupra impredictibilitatii fenomenelor incriminate.
Din perspectiva catolica (si de asemenea ortodoxa) s-ar putea vorbi, in egala masura de ‘haosul din manifestarile evanghelice (inclusiv baptiste)’.
Dar, vorba ceia, ‘nu e bine sa vorbesti de funie in casa spinzuratului’.
1 ianuarie 2011 at 10:14 pm
Subscriu la comentariul anterior al lui DanutM.. e foarte usor sa aruncam cu piatra in ceilalti.
1 ianuarie 2011 at 8:06 pm
Acest exemplu, ca si cel prezbiterian, ne arata cit de departe snt evanghelicii romani de o minima fosrma de normalitate.
Ce sa facem? Atit suntem, atit putem.
1 ianuarie 2011 at 10:29 pm
Să nu pictăm cu bidineaua, Dănuţ. Pentru o poziţie prezbiteriană moderată şi integratoare, vezi Vern Sheridan Poythress, „Modern Spiritual Gifts as Analogous to Apostolic Gifts:
Affirming Extraordinary Works of the Spirit within Cessationist Theology” în JETS 39/1 (1996): 71-101, articol disponibil online pe http://www.frame-poythress.org/poythress_articles/1996Modern.htm.
2 ianuarie 2011 at 12:29 am
Adi, eu vorbeam de evanghelicii romani. daca ai exemple demne de luat in seama aici, sunt gata sa ascult.
2 ianuarie 2011 at 12:29 am
Si, a propos, cind ai de acoperit multa mizerie, bidineua se potriveste de minune. 🙂
2 ianuarie 2011 at 12:09 pm
„Exemplul prezbiterian” la care te-ai referit era (tipic) românesc? Chiar şi aşa, cum spunea Poythress (un filosof prezbiterian reprezentativ), teologia cesaţionistă reformată/prezbiteriană (inclusiv cea românească presupun) lasă loc manifestărilor duhovniceşti, dar la un alt nivel logic-discursiv decât cel canonic.
PS O fi şi bidineaua bună, dar rezolvă prea repede treaba…
2 ianuarie 2011 at 2:29 pm
Dar tocmai asta vreau, Adi. Din experienta mea de blogger iti spun, cu unii dintre cei care si-au facut o datorie de serviciu din a comenta pe bloguri si forumuri, cu cit termini mai repede discutia, cu atit mai bine. Caci ei nu comunica pentru a invata ceva, ci pentru a rosti sudalme si invective, atunci cind nu pun doar etichete.
1 ianuarie 2011 at 8:28 pm
[…] Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? « Methoughts, mefeats…. […]
1 ianuarie 2011 at 11:43 pm
VAI CIT DE ORBI MAI PUTETI FI? cum au facut parintii vostri in in timpul D-l Isus (Fariseii si Carturarii) asa faceti si voi acum. Condamnati practici din sinul bisericii pe care nu le intelegeti, si nici nu aveti interes sa aflati adevarul despre : penticostali,carismatici , miscarea strajerilor; odata crestinii din vremea lui Isus au blasfemiat casi voi lucrarea Duhului Sfint si au zis ca lucreaza cu duhul lui Belzebut…. NU POT SA VA SPUN CIT VA INGADUIE DZEU SA FACETI ASTFEL DE LUCRURI DAR STIU UN LUCRU CA DACA NU VA POCAITI CU ADEVARAT SI SA LASATI PE DUHUL SFINT SA VA INVETE SI SA FITI LA DISPOZITIA LUI O SA SFIRSITI RAU SI AICI SI IN VESNICI. LET ME KNOW YOUR DECISIONS.
2 ianuarie 2011 at 12:29 pm
Comentariul # 4 pare aterizat aici din greseala. Ori probabil e cu „adrisant” necunoscut…
2 ianuarie 2011 at 9:18 am
[…] Ce-au făcut catolicii în ani ’70, când „i-a lovit” valul carismatic? from Vaisamar by […]
2 ianuarie 2011 at 9:40 am
cert e ca „deviantii”, daca se pot numi asa, au ramas in aceiasi biserica. dar oricum, (unii dintre) baptistii din romania sunt mai catolici decit papa!
exista o categorie, ma repet – dar poate vor intelege odata si odata – de indivizi care nu stiu sa citeasca dincolo de litera textului, sunt jigniti ca ai spus lucrurilor pe nume, dar nu vad, de parca ar fi saul din tars inainte de intilnirea de pe drumul damascului, ca ceeea ce spune esenta unui post e cu totul alta. o fi nevoie de un glas din ceruri, dar cum sa creada o experienta atit de charismatica?
2 ianuarie 2011 at 10:11 pm
Deci, prezenta darurilor valideaza simultan teologia penticostala si cea catolica chiar daca ele contin doctrine contradictorii.
Daca toate celelalte doctrine, in afara celor referitoare la daruri, sunt atat de relative, ce rost mai are teologia?
17 ianuarie 2011 at 1:02 pm
[…] furnizate ulterior (de către oameni care și-au făcut timp să se documenteze; vezi aici și aici), denotă lacune semnificative la nivelul culturii istorice a liderilor, din nefericire. Oricât […]