Preiau acest semnal nu pentru că am socotit că suntem îndreptăţiţi să primim scuze publice, ci pentru că mi se pare imperativ necesar să ne reconsiderăm fiecare poziţia de pe care îi privim pe fraţii noştri în credinţă. Experimentul hermeneutic al fr. Marius Cruceru şi răspunsul meu au scos la iveală un trecut dureros. În faţa unei asemenea crize n-aş vrea să flutur în faţa cititorilor o lozincă de tipul „Isus este soluţia”, fiindcă Isus nu este un soi de soluţie cu care stropim peste probleme, făcându-le să dispară ca prin farmec; Isus lucrează în noi şi prin noi în măsura în care avem urechi de auzit şi inimi sensibile la vocea Lui.

Isus este rezolvarea pentru situaţiile tensionate în măsura în care înţelegem că El ne adună în jurul Lui şi că nimic din ceea ce adesea folosim ca marcă identitară (pentru a ne lăuda) nu ne aparţine. Ce avem care să nu fi fost un dar de la El?

Doresc să prezint scuzele mele publice faţă de fraţii penticostali răniţi sau întristaţi, prin ricoşeu, de remarcile dure din scrisoarea publică a pastorului Mateaş, scrisoare pe care am găzduit-o pe blogul meu. Aşa cum am precizat, intenţia mea a fost cu totul alta decît de a-mi răni fraţii şi/sau rudeniile (reamintesc faptul că bunicul din partea mamei a făcut parte dintr-o biserică penticostală). Exerciţiul s-a vrut cu totul altul, dar … fie … Read More

via Marius Cruceru