Sursa foto: http://jaroslavpelikan.blogspot.com/

Montanismul a făcut obiectul unei conferinţe susţinute de conf. univ. dr. Marius Cruceru pe 29 ian a.c. la Biserica „Providenţa” din Oradea”. Îmi imaginez că subiectul a fost ales şi pentru a vedea dacă putem trage învăţături (de minte?) din istoria Bisericii, mai ales că harismele au fost, în ultima parte a anului 2010, subiect de dezbatere în mediul evanghelic.

Dornic să-mi reîmprospătez perspectiva asupra montanismului, am lecturat materialele care mi-au fost mai la îndemână. Între ele, şi secţiunea despre acest subiect, din Tradiţia creştină a lui J. Pelikan.

Secţiunea „Noua Profeţie” (vol. 1, p. 117–127) începe după cum urmează:

„Una dintre primele schisme sau erezii din sânul Bisericii creştine a fost cea iniţiată de Montanus, un preot frigian care a trăit pe la mijlocul secolului al II-lea.”

Dacă înţeleg bine, Pelikan pune semnul egal între schismă şi erezie, ca şi când cele două ar fi interschimbabile. Nu sunt convins că cele două sunt unul şi acelaşi lucru.

În orice caz, citind secţiunea despre „Noua Profeţie” din Tradiţia creştină a lui Pelikan, nu m-am putut lămuri în ce constă precis erezia acestei mişcări.

Pelikan însuşi pare să-şi deconstruiască afirmaţia deoarece

  • vorbeşte despre denaturări în afirmaţiile celor care au scris despre montanism
  • afirmă că principalul conţinut al acestor profeţii nu avea caracter doctrinar, ci etic
  • scrie că montanismul a cunoscut mai multe expresii, între care şi una moderată, reprezentată de Tertullian, a cărui teologie trinitară datorează mult locului acordat de montanişti Duhului Sfânt.

În încheierea secţiunii Pelikan scrie (citez cu nişte mici corecturi traducerea Silvei Palade):

Istoria Bisericii n-a fost niciodată complet fără darurile spontane ale Duhului Sfânt, chiar şi atunci când autoritatea normelor apostolice era de necontestat. Prin trăirile pustnicilor şi călugărilor, ale misticilor şi văzătorilor, precum şi prin religia subterană a multor credincioşi, erezia montanistă şi-a continuat oarecum existenţa în mod neoficial.

Paragraful pare să sugereze că „darurile spontane ale Duhului Sfânt = erezie montanistă”. 🙂

Reclame