Ziarul Evenimentul Zilei a început o serie de dezvăluiri privind colaborarea clericilor ortodocşi cu securitatea. Informaţiile nu mă surprind. Am văzut suficient de multe dosare la CNSAS ca să-mi dau seama cât de extinsă a fost relaţia de informatori a Securităţii.

Există informatori cărora le este ruşine de ce au făcut. Preotul profesor Alexandru Moraru nu este, din nefericire, printre ei.

„Am 63 de ani, cinci copii, sunt la apusul carierei, am un diabet de 16 ani, nu mă deranjează foarte mult acest dosar, pentru că nu mi-e jenă şi ruşine de ce am făcut în viaţă. Nimeni nu a avut de suferit, toţi au ajuns oameni bine”, zice Moraru despre cei care apar în dosar. (Sursa AICI)

Este trist că părintele Moraru a colaborat, întărind mâinile sistemului ticăloşit. Dar este infinit mai trist că tocmai un slujitor al altarului nu are decenţa să admită că a greşit. Dacă nu cumva această lipsă de regrete este un efect secundar al diabetului…

Mai jos, începutul unui lung articol din EVZ, pe această temă:

Pe 15 martie 2011, Patriarhul Daniel i-a conferit Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincţie acordată de Biserica Ortodoxă Română, pentru „importanta contribuţie la viaţa Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania”. Cu doar câteva săptămâni înainte, CNSAS trimitea la Curtea de Apel Bucureşti o notă de constatare pe numele lui Alexandru Moraru, care arată că bazele impresionantului CV al preotului care astăzi este un important profesor universitar la „Babeş- Bolyai”, şef de catedră la Facultatea de Teologie, au fost puse înainte de ’89, în perioada relaţiei sale de colaborare de 16 ani cu Securitatea.

Cu aprobarea serviciilor secrete, preotul Moraru şi-a desăvârşit studiile la Oxford şi şi-a asigurat un trai mai bun pentru el şi familia sa. Recunoaşte acest lucru cu sinceritate. „Se pleca foarte greu atunci. Sunt sigur că, dacă nu aş fi colaborat, nu aş fi ajuns la Oxford”, spune preotul Moraru.

P.S. Comunismul, această chintesenţă a minciunii şi a înşelătoriei, a promis un paradis egalitar, dar în final a ajuns să-i privilegieze pe unii oameni, în detrimentul altora, dacă cei dintâi se arătau dispuşi să sprijine minciuna ideologică. Deviza implicită a comunismului a fost: Mergem către o societate dreaptă şi echitabilă, dar drumul către acest ideal trece prin jungla ticăloşiei, a minciunii şi a nedreptăţii.