Postez mai jos traducerea cap. 11 din 1 Corinteni. Textul conţine vreo câteva dificultăţi exegetice şi de traducere, dar nu este locul să le discut aici.

Aşa cum am arătat în cap. 10, consider că 11:1 face parte integrantă din cap. 10 şi că în 11:2 începe o nouă secţiune.

Cap. 11 face referire la două probleme care afectau închinarea comună a bisericii din Corint: emanciparea femeilor (de o manieră radicală) prin lepădarea (ostentativă?) a „acoperământului” şi comportamentul nedemn la Masa Domnului (lipsa de consideraţie a unor membri faţă de alţii, lipsa de reverenţă faţă de evenimentul în sine, dezorganizare, uşurătate etc.).

Textul de mai jos nu este definitiv, ci doar „variantă de lucru”.

Precizez că traducerea nu poate fi copiată de pe blog fără permisiunea autorului.

1 Urmaţi pilda mea, precum şi eu o urmez pe a lui Hristos.

2 Vă laud, fraţilor, căci în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi tradiţiile precum vi le-am transmis.

3 Aş vrea să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Hristos.

4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit îşi dezonorează capul. 5. Şi orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi dezonorează capul. Este ca şi când ar fi rasă. 6. Dacă o femeie nu se acoperă, să se şi tundă; dacă este ruşinos pentru o femeie să se tundă sau să se radă, să se acopere.

7. Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiindcă este chipul şi slava lui Dumnezeu; în schimb, femeia este slava bărbatului. 8. Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat 9. Şi nu a fost creat bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10 De aceea trebuie ca femeia să aibă autoritate asupra capului ei din pricina îngerilor.

11 Totuşi în Domnul nici bărbatul nu este fără femeie, nici femeia fără bărbat. 12 Căci după cum femeia [este] din bărbat, tot astfel şi bărbatul [se naşte] din femeie, însă toate [sunt] de la Dumnezeu.

13 Judecaţi în voi înşivă: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? 14 Oare nu vă învaţă însăşi firea că, dacă bărbatul poartă părul lung, este o ruşine pentru el? 15 Dacă însă femeia poartă părul lung, este o slavă pentru ea. Căci părul [lung] îi este dat ca învelitoare.

16 Dacă cineva este pus pe ceartă, noi nu avem acest obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.

17 În cele ce vă spun [acum] nu vă laud, căci nu vă adunaţi spre mai bine, ci spre mai rău. 18 Mai întâi, aud că există dezbinări între voi, atunci când vă adunaţi ca biserică, şi în parte cred. 19 (Căci trebuie să existe şi sciziuni între voi, ca astfel să iasă la iveală cei autentici.) 20 Aşadar, când vă adunaţi în acelaşi loc, nu Cina Domnului o mâncaţi. 21 Fiecare se grăbeşte să mănânce propriile bucate, iar unul este flămând, în vreme ce altul este beat. 22 Nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi biserica lui Dumnezeu şi [vreţi să-i] faceţi de ruşine pe cei săraci? Ce să vă zic? Să vă laud în această privinţă? Nu vă laud!

23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am şi transmis, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine, 24 iar după ce a mulţumit a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Să faceţi aceasta spre pomenirea mea”. 25 La fel, după cină a luat potirul, zicând: „Acest potir este noul legământ în sângele meu; să faceţi aceasta ori de câte ori beţi [din el], spre pomenirea mea. 26 Ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi potirul acesta, moartea Domnului o proclamaţi, până va veni [El].

27 Astfel, cine mănâncă pâinea aceasta sau bea potirul Domnului în chip nevrednic de Domnul, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28 Să se cerceteze deci fiecare pe sine şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir. 29 Căci cine mănâncă şi bea în chip nevrednic, osânda proprie îşi mănâncă şi bea, fiindcă nu deosebeşte trupul Domnului. 30 De aceea sunt între voi mulţi slabi şi bolnavi şi nu puţini mor.

31 Dacă ne-am cerceta singuri, nu am fi judecaţi. 32 Însă când suntem judecaţi de Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi odată cu lumea.

33 De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. 34 Dacă îi este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte le voi rândui când voi veni [la voi].

Reclame