În partea a doua a acestei săptămâni n-am reuşit să postez mai nimic. La ITP a avut loc simpozionul ştiinţific anual, mai aglomerat ca de obicei, cu mulţi vorbitori, dintr-un spectru confesional bogat. Poate am să revin asupra lui cu nişte comentarii.

Vineri, după încheierea simpozionului de la ITP, am fost la capela baptistă (aproape de Lacul Morii) pentru a asculta o prelegere ţinută lui Max Turner, un erudit teolog evanghelic englez de la London School of Theology.

După revenirea de la prelegere, am început munca de renovare a biroului, cu ajutorul unei harnice echipe de studenţi. Acum sunt ca peştele pe uscat, fiindcă spaţiul meu de lucru a fost golit aproape complet, iar eu, prin forţa împrejurărilor, a trebuit să-mi mut cartierul genral în cancelarie, de unde scriu printre maldăre de cărţi şi tot soiul de hârţoage de care nu devii conştient decât când trebuie să le muţi.

Acum se dă cu var, iar mai târziu se va pune parchet în locul unei mochete care şi-a trăit traiul în zece ani de când se circulă intens pe ea.

Cel mai important însă e faptul că, prin bunăvoinţa unor sponsori, se va monta o nouă bibliotecă, din perete în perete, de la podea până în tavan. O să revin cu noutăţi la momentul potrivit. 🙂

Între timp, vă invit să ascultaţi ceva neobişnuit. E un cântec religios pe care l-am auzit prima dată acum câţiva ani, interpretat de Vox, în albumul Divine Rites. Nu mi-aş fi imaginat că cineva ar putea câta această piesă într-un Mall din Beirut.

Via Val Russo