În timpul cele 3 zile petrecute în nord-vestul ţării (Maramureş şi Sălaj) n-am avut acces la internet şi nici vreme să postez impresii. Cum nu am aparat de fotografiat, nu pot posta nimic vizual. Mă bazez deci pe „condei”.

Am ajuns la hotel târziu, pe la 1.00 (după miezul nopţii). Deşi distanţa dintre Baia Mare şi Sighet este de vreo 60 de km, prin excelentul său instinct de orientare, Vasilică Croitor (şoferul) a reuşit să-i transforme în 100… 🙂

Drumuri şerpuite cum n-am mai văzut în alte zone ale ţării. Sate care la miezul nopţii par fantomatice. Singurele vietăţi rămase în viaţă: pisicile cu ochii lor mari şi verzi.

Sighetul e oraş de atmosferă. Multă arhitectură de epocă păstrată binişor. Aer niţel vetust. Îmi aduce aminte de Cernăuţi (păstrând proporţiile).

Ajungem la hotel. Arhitectură veche. Dar ferestre „termopan”. Şi un paradox: Nu se închid!

Deşi e trecut de miezul nopţii, merg la recepţie şi informez politicos: „Geamul de la camera mea nu se închide. N-aş vrea să-l forţez…”

Recepţionera, jenată şi aflată în evidentă criză de idei: „Poate totuşi îl forţaţi…”

Nec plus ultra!

Dorm iepureşte toată noaptea fiindcă n-am avut inspiraţia de a-mi lua „doapele” de urechi. Aud toate maşinile care trec pe strada principală, toate schelălăielile, toate conversaţiile purtate de vânt la orele mici ale dimineţii…

La micul dejun ne spunem fiecare păsurile. Descopăr că nu sunt singurul care are de-a face cu un termopan intractabil. A doua zi Vasilică se caţără pe calorifer şi după un minut de lupte surde îl pune la locul lui. Cu o precizare: „De-acum să nu-l mai deschizi!”

După micul dejun plecăm la Memorialul Victimelor Comunismului. Impresionant! Prin calitatea concepţiei şi a prezentării îmi aduce aminte de Yad Vashem (Muzeul Holocaustului din Ierusalim).

Dacă tov. Iliescu nu va ajunge să dea socoteală vreodată pentru cei ucişi la Revoluţie ori pentru cei snopiţi în timpul mineriadelor, ar trebui cel puţin să fie obligat să viziteze (gratuit) acest muzeu. Mă oferă să-i plătesc intrarea.

Surpriză plăcută, Memorialul e vizitat de numeroase grupe de copii. Sper că vizitele în aceste celule devenite tot atâtea pagini desprinse dintr-un tulburător (dar elocvent) manual de istorie îi vor învăţa ce a însemnat comunismul.

(Va urma)

Reclame