Prietenul meu Ciprian Terinte (cu toate titlurile: lector univ. dr.) a fost hirotonit pastor duminica trecută.

Ziceţi voi cum ştiţi, eu zic pastor. În această privinţă sunt în schismă cu ceilalţi colegi ai mei (care pregătesc studenţi în teologie „păstorească”, nu „pastorală”). Cei care se numesc în continuare „păstori” insistă să pună un suman metaforic peste o slujbă eclezială care s-a instituţionalizat oricum binişor.

Ciprian alături de soţia sa, Dana. În jurul lui, Rick Cunningham, Christian Roske (pastorul senior al Bisericii „Vestea Bună”), Emil Meştereagă (pastorul en titre), Marcu Comariţă (de la Biserica Betel), Corneliu Constantineanu (nu se vede).

Odată cu Ciprian Terinte au fost hirotoniţi (ca diaconi) Cristian Dragomir (centru) şi Robert Ivaşcu (dreapta).

Pastorul Terinte şi prietenii (pe modelul „Pavarotti and friends”). 🙂

Iosif (băiatul lui Ciprian), colegul meu de „trotinat”, un redutabil specialist în dinozauri (apropo, ştiţi diferenţa esenţială dintre un hadrozaur şi un tiranozaur?). Ştie sigur că vrea să se facă cercetător.