Acum, când sunt aproape de a finaliza textul despre Bonhoeffer (prezentat la colocviul despre martiri), citesc eseul (fragmentar) Ce înseamnă să spui adevărul scris de Bonhoeffer în închisoarea de la Tegel. Ca întotdeauna, perspectiva lui Bonhoeffer mă intrigă şi mă fascinează.

Eseul nu trebuie explicat. Trebuie citit. Un fragment mai jos:

Cinicul este cel care, având pretenţia de „a spune adevărul” în orice loc, în orice vreme, oricui în acelaşi fel, nu face decât să prezinte o imagine idolatră a adevărului. Afişând o aură în jurul capului, asemenea unui zelot al adevărului, care nu poate lua seama la slăbiciunile omeneşti, cinicul distruge adevărul viu dintre persoane. Violează ruşinea, profanează taina, calcă încrederea, trădează comunitatea în care trăieşte şi zâmbeşte arogant la vederea dezastrului pe care l-a produs şi a slăbiciunii omeneşti care „nu poate suporta adevărul”. Cinicul spune că adevărul este distrugător şi necesită victimele lui, de aceea se simte ca un zeu deasupra unor creaturi slabe şi nu conştientizează că îl slujeşte pe Satan.