Precum se vede, am terminat de tradus şi cap. 14.

Una dintre dificultăţile capitolului ţine de înţelegerea termenului pneuma. Uneori nu e clar dacă Pavel se referă la Duhul Sfânt sau la duhul omului (vezi 14:2). Ca penticostal, aş spune că în 14:2 ar trebui să scriem „Duhul” (cu d mare), dar nu sunt dogmatic în această privinţă.

Dacă aveţi reclamaţii şi contestaţii, le aştept cu plăcere.

1 Urmăriţi dragostea; râvniţi [darurile] duhovniceşti, şi mai cu seamă să profeţiţi.

2 Cine vorbeşte într-o [altă] limbă nu oamenilor le vorbeşte, ci lui Dumnezeu. Nimeni nu înţelege, căci prin Duhul el vorbeşte taine.

3 Cine profeţeşte oamenilor vorbeşte [spre] zidire, mângâiere şi încurajare.

4 Cine vorbeşte într-o [altă] limbă se zideşte pe sine, însă cine profeţeşte zideşte biserica.

5 Vreau ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi; căci cine profeţeşte este mai mare este decât cine vorbeşte în limbi, afară de cazul în care tălmăceşte, ca biserica să primească zidire.

6 Acum, fraţilor, dacă aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea, dacă nu v-aş aduce [un mesaj de] descoperire, cunoaştere, profeţie sau învăţătură?

7 Tot astfel, cele neînsufleţite care scot sunete – fie fluierul, fie lira –, dacă nu dau un sunet distinct, cum se va şti ce se cântă cu fluierul sau cu lira?

8 Şi dacă trâmbiţa scoate un sunet nedesluşit, cine se va pregăti de luptă?

9 Astfel şi voi, dacă nu rostiţi un mesaj inteligibil [când vorbiţi] în [altă] limbă, cum se va şti ceea ce se vorbeşte? Veţi vorbi în zadar.

10 Sunt multe feluri de limbi în lume, dar niciuna dintre ele nu este fără înţeles.

11 Dacă nu ştiu înţelesul limbii, voi fi un barbar pentru cel care vorbeşte şi cel care vorbeşte [va fi] un barbar faţă de mine.

12 Astfel şi voi, fiindcă sunteţi dornici după darurile Duhului, căutaţi să prisosiţi în ce priveşte zidirea bisericii.

13 De aceea cine vorbeşte într-o limbă să se roage ca să şi tălmăcească.

14 Căci dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

15 Deci ce este de făcut? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

16 Căci dacă rosteşti binecuvântarea prin duhul, cel neiniţiat cum va zice oare „Amin” la cuvântul tău de mulţumire, când nu înţelege ce spui?

17 Desigur, tu mulţumeşti frumos, dar celălalt nu este zidit.

18 Mulţumesc Dumnezeului meu, eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi,

19 dar în biserică vreau să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii într-o [altă] limbă.

20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte! La răutate fiţi copii, iar la minte fiţi maturi!

21 În Lege stă scris că „«Prin [oameni] de altă limbă şi prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, şi nici aşa nu mă vor asculta», zice Domnul”.

22 Astfel, limbile sunt un semn nu pentru cei care cred, ci pentru cei necredincioşi; profeţia însă nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei care cred.

23 Dacă deci s-ar aduna toată biserica la un loc şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra cei neiniţiaţi sau necredincioşi, nu ar zice că sunteţi nebuni?

24 Dar dacă toţi profeţesc şi intră un necredincios sau un neiniţiat, el este dovedit [vinovat] de către toţi, este judecat de către toţi,

25 [gândurile] ascunse ale inimii lui devin cunoscute şi astfel, căzând cu faţa [la pământ], se va închina lui Dumnezeu vestind că „Dumnezeu este cu adevărat între voi”.

26 Deci ce este de făcut, fraţilor? Când vă adunaţi, fiecare dintre voi are un psalm, o învăţătură, [un mesaj într-o altă] limbă, o descoperire, o tălmăcire. Toate să se facă spre zidire.

27 Dacă se vorbeşte într-o [altă] limbă, [să ia cuvântul] câte doi sau cel mult trei, pe rând, iar unul să tălmăcească.

28 Dacă nu există un tălmăcitor, să tacă în biserică; lui însuşi să-şi vorbească şi lui Dumnezeu.

29 Profeţii să vorbească doi sau trei şi ceilalţi să cerceteze.

30 Dacă unuia care este aşezat i se dă o revelaţie, primul să tacă.

31 Astfel, puteţi să profeţiţi toţi, pe rând, pentru ca toţi să ia învăţătură şi toţi să fie mângâiaţi.

32 Duhurile profeţilor sunt supuse profeţilor,

33 Căci Dumnezeu nu este [un Dumnezeu] al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate bisericile sfinţilor,

34 femeile voastre să tacă în biserici; lor nu este îngăduit să vorbească, ci [trebuie] să se supună, precum zice şi Legea.

35 Dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe acasă pe soţii lor. Este o ruşine ca femeile să vorbească în biserică.

36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns?

37 Dacă cineva crede că este profet sau [om] duhovnicesc, să accepte că ce vă scriu eu sunt porunci ale Domnului.

38 Dacă cineva nu recunoaşte, să nu recunoască!

39 Astfel, fraţilor, râvniţi să profeţiţi şi nu împiedicaţi vorbirea în limbi,

40 Dar toate să se facă în chip cuviincios şi în ordine.