Cap. 10 se încheia cu declaraţia „[noi suntem] dintre aceia care au credinţă pentru izbăvirea sufletului”. Acum autorul cărţii ne spune ce înseamnă credinţa şi exemplifică in extenso, folosindu-se de istoria de început a poporului ales.

Credincioşii care au dubii cu privire la propria lor identitate sunt deci motivaţi să privească în trecut la patriarhi, care au avut parte (păstrând proporţiile) de aceleaşi zbateri şi lupte, trăind într-o perpetuă peregrinare, cu ochii către realitatea promisă de Dumnezeu.

Există câteva probleme exegetice importante în aceste capitol care îl pun pe traducător să aleagă. Timpul nu-mi îngăduie să-mi justific opţiunile.

Despre Evrei 1:11 am scris acum mai bine de trei ani o scurtă postare exegetică. Vezi AICI.

Capitolul 11

1 Credinţa este realitatea celor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd.

2 Prin aceasta au primit [o bună] mărturie cei din vechime.

3 Prin credinţă înţelegem că lumile au fost create prin cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.

4 Prin credinţă i-a a adus Abel lui Dumnezeu o mai bună jertfă decât cea a lui Cain, primind astfel mărturie că este drept, căci Dumnezeu a mărturisit despre darurile sale; prin aceasta, deşi mort, continuă să vorbească.

5 Prin credinţă a fost strămutat Enoh ca să nu mai vadă moartea şi nu a mai fost de găsit, căci l-a strămutat Dumnezeu; înainte de strămutarea lui a primit mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

6 Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi [lui Dumnezeu]. Căci cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că [El] există şi că răsplăteşte pe cel care Îl caută.

7 Prin credinţă Noe, fiind prevenit cu privire la cele care încă nu se vedeau şi luând aminte cu grijă, a pregătit o arcă pentru mântuirea casei sale; prin aceasta a judecat lumea şi s-a făcut moştenitor al dreptăţii care vine din credinţă.

8 Prin credinţă a ascultat Avraam când a fost chemat să plece în locul pe care urma să-l ia în moştenire; a plecat neştiind încotro merge.

9 Prin credinţă a călătorit spre ţara promisă, ca într-un ţinut străin, locuind în corturi cu Isaac şi Iacov, împreună-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni.

10 El aştepta cetatea care are temelii [tari], al cărei arhitect şi ziditor este Dumnezeu.

11 Prin credinţă şi Sara a primit putere de a zămisli şi a născut chiar dacă îi trecuse vârsta, căci a socotit vrednic de încredere pe Cel care făcuse promisiunea.

12 Astfel că, dintr-un [singur om], şi acela aproape mort, s-au născut [urmaşi] precum mulţimea stelelor cerului şi ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

13 În credinţă au murit toţi aceştia, fără a primi promisiunile; [doar] le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi călători pe pământ.

14 Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii.

15 Dacă le-ar fi stat gândul la cea din care au ieşit, ar fi avut timp să se întoarcă,

16 dar căutau una mai bună, adică una cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-i este ruşine să se numească Dumnezeul lor; căci le-a pregătit lor o cetate.

17 Prin credinţă a adus Avraam pe Isaac când a fost încercat; el, care primise promisiunile, a vrut să-l aducă [jertfă] pe singurul său [fiu],

18 despre care se spusese: „Prin Isaac o sămânţă îţi va purta numele”,

19 fiindcă socotise că Dumnezeu poate să-l învie şi din morţi, astfel că l-a primit [înapoi] în chip simbolic.

(Va urma)

Anunțuri