Postarea lui Marius Cruceru despre cărţile lui Bogdan Mateciuc et comp. mi-a adus în atenţie o chestiune despre care îmi propusesem să scriu de mai mult timp.

De Bogdan Mateciuc am auzit cu mai mulţi ani în urmă. După un parcurs confesional sinuos (migrări de la o confesiune evanghelică la alta) a trecut finalmente în ortodoxie. Şi nu ar fi fost o problemă că a migrat de la una la alta ori că s-a fixat în ortodoxie, dacă ar fi fost acea ortodoxie aerisită cu care să-ţi facă plăcere să dialoghezi. Adică acea ortodoxie care nu simte nevoia să se definească pe sine anihilându-l pe celălalt, respectiv acea ortodoxie care nu înţelege afirmarea de sine ca detestare a „celuilalt”.

(Din păcate, ortodoxia românească, evaluată pe ansamblu, încă a rămas la acel stadiu în care spune: „Existenţa ta ca protestant sau catolic este o ameninţare pentru mine, ortodox. Dacă nu te pot anihila fizic, atunci te voi denigra şi te voi prigoni în alte feluri”).

Nu mă preocupă aici resorturile intime ale convertirii lui B.M. Nici cărţile pe care le scrie în parteneriat cu ieromonahul X ori cu alţi pravoslavnici apărători ai credinţei, ori că are ca „referenţi de specialitate” câte vreun „drd.” (sic!).

Ce mă preocupă este perseverenţa în ignoranţă chiar şi atunci când i se arată negru pe alb că susţine o nerozie.

Să mă explic.

Citisem pe blogul lui (Odaia de sus) despre Dumitru Cornilescu şi traducerea Bibliei. Cei care frecventaţi blogul meu ştiţi că am scris peste o sută de note exegetice la versete din Cornilescu. Am mai scris alte zeci de postări despre istoria versiunii Cornilescu şi istoria traducerii Bibliei în general. Aveam deci oareşce cunoştinţe despre subiect.

Fiindcă unele informaţii din articolele lui Mateciuc erau în mod demonstrabil false, m-am decis să-i atrag atenţia asupra acestui fapt.

Redau în continuare câteva mostre din corespondenţa mea cu el.

Scrisoare din 22 ianuarie 2009 către Bogdan Mateciuc

Bună ziua,

Mă numesc Emanuel Contac şi vă scriu în legătură cu un material pe care l-aţi publicat pe site-ul dvs. (http://www.odaiadesus.ro/cornilescu.html), despre Dumitru Cornilescu.

Scrieţi în materialul respectiv:

„De asemenea, o altă informaţie eronată vehiculată de protestanţi este aceea ca Cornilescu ar fi fost ‘călugăr ortodox’. În realitate, el a fost doar diacon, fiind hirotonit în catedrala din Huşi în anul 1916, anul în care şi-a luat licenţa în Teologie ortodoxă.”

Fiindcă acum scriu un material despre istoria traducerii Cornilescu, aş vrea să vă întreb pe ce vă bazaţi când spuneţi că D. Cornilescu n-a fost „călugăr ortodox”. Revistele interbelice pe care le-am citit („Biserica Ortodoxă Română”, „Noua Revistă Bisericească” şi altele) spun în mod repetat că el a fost monah (ierodiacon).

Cum răspunde Bogdan Mateciuc la această interpelare?

Răspunde foarte scurt, fiindcă, se ştie, „brevity is the soul of wit”. Ori poate fiindcă era prea ocupat cu scrierea unei noi cărţi…

Indiferent care ar fi motivele, iată conţinutul dezarmant al scrisorii sale, din aceeaşi zi (22 ian. 2009).

Pe informaţii publice.

Persist (22 ian. 2009)

Pe care anume informaţii publice? Există un site, o broşura, un articol de ziar la care puteţi face referire?

N-am mai primit niciun răspuns. Dar, de bună seamă că autorul, neputând baza afirmaţiile sale pe nimic, s-a văzut nevoit să retragă de pe site-ul său afirmaţia eronată pe care o făcuse.

Aveam deci motiv să cred că interlocutorul meu, în ciuda exprimării sale laconice, are un creier propriu, pe care l-a dat în folosinţă, şi că răspunde la argumente.

Dar să nu ne grăbim cu concluziile. Peste doi ani am avut iarăşi un schimb de emailuri care mi-a demonstrat că B.M., sătul probabil de incertitudinile şi de îndoielile care l-au surmenat intelectual şi psihic în peregrinările sale confesionale, vrea acum să aibă certitudini săpate în piatră şi e dispus să facă giumbuşlucuri mentale incredibile pentru a ajunge la ele şi pentru a le păstra.

În privinţa versiunii Cornilescu a ajuns la adevărul absolut, din care nu-l poate clinti nimeni, ori câte argumente i-ar aduce.

Citate elocvente din corespondenţa mea mai recentă cu B.M., pe marginea versiunii Cornilescu, într-o viitoare postare.

(Va urma)