Am rămas dator cu cea de a treia postare din această serie. Primele două AICI şi AICI.

Ce-i răspund (pe 5 aprilie) lui Bogdan Mateciuc, atunci când aflu că el se lămureşte asupra problemelor de traducere a NT cu ajutorul unei ediţii bilingve (neogreacă-engleză)?

Mai întâi daţi-mi voie să vă atrag atenţia că NT n-a fost scris în neogreacă! A fost scris în greaca veche, mai exact în koine, dialect răspândit în Imperiul lui Alexandru Macedon. Dvs. îmi reproşaţi mie neseriozitatea şi superficialitatea, dar nu faceţi distincţie între greaca veche şi neogreacă!

Eu nu fac teologie pe interlineare sau ediţii bilingve, ci analizez şi traduc textul direct din greacă. Îl citesc şi îl recitesc până când pot să-l înţeleg direct, fără a mai recurge la dicţionare.

Ar fi mai onest să recunoaşteţi că Anania a zbârcit-o în problema „ta chilia ete”, nu să-mi reproşaţi mie ca nu ştiu gramatică sau că sunt superficial. Cu ceva vreme în urma i-am scris unui profesor de greacă (el însuşi grec la origine) din Suedia în aceasta problemă şi mi-a trimis un răspuns pe care l-am publicat pe blogul meu (AICI).

Prof. Caragounis este unul dintre cei mai buni specialişti la ora actuală. A studiat la câteva dintre cele mai bune universităţi (în Anglia şi Germania) şi n-a buchisit pe NT ca Anania sau ca alţi teologi. Dacă pe mine nu mă credeţi, respectaţi măcar opinia lui, că altfel riscaţi sa fiţi acuzat de ignoranţă.

Ce ediţie folosiţi, mai exact? Vreau să consult şi eu ediţia de care spuneţi ca are „mii de ani” sub expresia „chilia ete”!!! Am impresia ca n-aţi înţeles cum trebuie explicaţia, fiindcă niciun filolog cu scaun la cap n-ar da-o.

Găsiţi-mi un singur comentariu exegetic făcut de un specialist recunoscut, în care „chilia ete” e tradus şi explicat ca „mii de ani” şi eu mănânc versiunea Anania integral.

În loc să se explice, să aducă argumente, să mă combată, Bogdan Mateciuc se îmbufnează şi pleacă mofluz de la masa (virtuală a) discuţiilor.

Bogdan Mateciuc (5 aprilie)

Aveţi dreptate, nu fac distincţie între neogreacă şi greacă. Nu aveţi ce discuta cu mine.

O zi bună!

Nu mă dau bătut, aşa că insist (tot pe 5 aprilie):

Nu văd de ce v-aţi îmbufnat. Îmbufnarea nu ţine loc de argument.

Am prieteni ortodocşi care susţin că „mii de ani” e o traducere greşită (şi penibilă).

Prin faptul că susţineţi astfel de idei pseudoştiinţifice, în faţa celor mai erudite cercetări, arată că nu adevărul vă preocupă, ci ideologia.

Ca să-i dovedesc că există cercetători ortodocşi care nu sunt de-acord cu el, ci traduc „ta chilia ete” prin „mia de ani”, îi trimit încă un mesaj (pe 16 aprilie):

Fiindcă observ cerbicia dvs. şi încrâncenarea de a persista în minciună, vă trimit un articol scris de Constantin Pârvuloiu, reputat traducător şi filolog ortodox (vedeţi CV-ul AICI)

La ACEST link puteţi vedea un articol despre traducerea eronată „mii de ani (începând cu p. 199)”. Dacă pe mine nu mă credeţi, fiindcă sunt protestant, credeţi-l măcar pe monahul Pârvuloiu, fiindcă e ortodox!

Ai aş! Pentru interlocutorul meu nimic nu contează.

1) Nici forţa tradiţiei biblice româneşti (în care chilia ete s-a tradus, de la 1648 până la 1979, prin „o mie de ani”);

2) Nici cunoştinţele şi autoritatea unui Caragounis, grec din greci, cercetător de o imensă erudiţie, cunoscător de primă mână a literaturii greceşti clasice;

3) Nici forţa tradiţiei biblice europene (nu există în nicio altă limbă, după ştiinţa mea, o asemenea năzdrăvănie ca cea susţinută de el);

4) Nici argumentele venite de la filologi / biblişti ortodocşi români;

Mai nou, aflu că Bogdan Mateciuc şi-a reciclat această rătăcire exegetică (şi multe altele) în cartea Rătăcirea baptistă, la p. 92-93). Aproximativ aceleaşi informaţii de pe blogul său sunt date acum, la fel de semidoct, într-o carte. Ca şi când semidoctismul e mai puţin evident dacă vine ambalat sub forma unei cărţi. Dimpotrivă, aş zice că e mai strident şi mai grav. Poţi ierta o aberaţie dacă o întâlneşti pe un blog sau pe un site. Dar nu-i mai poţi da circumstanţe atenuante dacă o întâlneşti într-o carte.

Uitându-mă pe cele câteva pagini despre versiunea Cornilescu, din cartea lui Bogdan Mateciuc, îmi vine în gând să scriu o serie de postări intitulată: „Rătăcirile exegetice ale lui Bogdan Mateciuc şi ale prietenilor săi”.

Titlul mi-a fost inspirat de o carte pe care o citeam în copilărie. Recent am cumpărat ediţia retipărită la Humanitas. E vorba de Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi.

Pe tărâm biblico-exegetic, B.M. este şi el un habarnam dornic de aventură. Numai că nu ştiu dacă finalul aventurilor sale va fi unul foarte fericit. Cartea Apocalipsa promite în vreo două rânduri un locşor deloc confortabil celor care „săvârşesc minciuna”.

Redau mai jos versetele, fără traducere. Sunt convins că, având ajutor de nădejde în ediţia bilingvă neogreacă-engleză de care se serveşte, B.M. nu va întâmpina dificultăţi în descifrarea lor.

καὶ οὐ μὴ εἰσέλθῃ εἰς αὐτὴν πᾶν κοινὸν καὶ [ὁ] ποιν βδέλυγμα καὶ ψεδος εἰ μὴ οἱ γεγραμμένοι ἐν τῷ βιβλίῳ τῆς ζωῆς τοῦ ἀρνίου.

ἔξω οἱ κύνες καὶ οἱ φάρμακοι καὶ οἱ πόρνοι καὶ οἱ φονεῖς καὶ οἱ εἰδωλολάτραι καὶ πᾶς φιλῶν καὶ ποιν ψεδος.

Publicitate