Citind astăzi din Filipeni 2:20, am avut o strângere de inimă.

Apostolul Pavel constată că în afară de Timotei nu mai are pe nimeni altcineva care să gândească atât de asemănător cu el (i.e. apostolul).

Termenul pe care îl foloseşte este ἰσόψυχον, isopsychon, întâlnit numai aici în NT (cf. Ps. 54:14 în Septuaginta) şi destul de greu de tradus.

Vulgata foloseşte unanimem (adică un-animis), iar KJV foloseşte likeminded.

(Ce-au făcut traducătorii români cu acest termen nu mă interesează deocamdată).

Constat că da, suntem toţi fraţi în credinţă, dar trebuie să acceptăm că nu suntem isopsychoi. Nu gândim în toate privinţele la fel. E greu să-ţi găseşti adesea un „tovarăş de idei”, fiindcă nu suntem compatibili idealiceşte. Din păcate, unii oameni devin ultimativi şi cer, în virtutea înfrăţirii de credinţă, ceva de genul: aut ἰσόψυχον, aut nihil!

Îl înţeleg perfect pe C.S. Lewis, care scria în Surprins de bucurie:

De aceea, dacă prieteniile au fost de departe principala sursă a fericirii mele, cunoştinţele sau societatea lărgită n-au însemnat niciodată prea mult, şi nu pot pricepe de ce şi-ar dori cineva să cunoască mai mulţi oameni decât cei care i-ar putea fi prieteni adevăraţi.

De fapt, Lewis pricepe foarte bine de ce şi-ar dori cineva să cunoască mai mulţi oameni!

Răspunsul este: „din interes”, căci iată ce scrie în aceeaşi carte:

Spiritual vorbind, elementul fatal din viaţa şcolii, care o domina aproape în întregime, era lupta socială; preocuparea de căpătâi era să reuşeşti, să parvii sau, odată ajuns în vârf, să rămâi acolo. Desigur, foarte adesea această preocupare se întâlneşte şi în viaţa de adult; dar nu am văzut încă o societate de adulţi care să fi cedat acestui impuls într-o asemenea măsură. Din el, atât la şcoală, cât şi în lume, izvorăsc tot felul de josnicii; linguşirea celor plasaţi câteva trepte mai sus, cultivarea prieteniilor cu cei pe care nu strică să-i cunoşti, abandonarea rapidă a prieteniilor care nu mai ajută la ascensiune, disponibilitatea de a lua parte la blamarea celor nepopulari, motivaţia ascunsă din spatele fiecărei acţiuni.

Reclame