Astăzi, la seminarul de introducere în Metodologia cercetării le-am cerut studenţilor să rezume două pagini din Stăniloae, despre persoana lui Isus Hristos.
Textul era de teologie istorică (Niceea-Constantinopol, Calcedon, Leonţiu de Bizanţ, enipostaziere etc.). În alte seminarii le-am cerut să rezume două pagini dintr-un comentariu biblic sau două pagini de text istoric, pentru a-i obişnui cu munca de sinteză care este începutul cercetării ştiinţifice.
Tot uitându-mă pe textul lui Stăniloae şi cercetând câteva surse conexe, m-am pomenit făcând traducerea formulei de la Calcedon (451).
Cred că evanghelicii şi protestanţii în general se pot regăsi în acest text. E drept, textul vorbeşte de Maria ca theotokos, „născătoare de Dumnezeu“, dar acest titlu nu afirmă că Dumnezeirea are o mamă, ci că Cel născut din Maria este Dumnezeu. Pentru un protestant, formula românească „născătoare de Dumnezeu“ are conotaţii dubioase. Pentru cine ştie greceşte, titlul theotokos nu sună „agresiv“ şi nici nu fură nimic din slava lui Dumnezeu, nu-L coboară, nu-L pune în inferioritate etc.
Am lăsat între paranteze unii termeni greceşti. Textul grec la final.
***
Aşadar, urmându-i pe Sfinţii Părinţi, susţinem toţi, în deplin acord (συμφώνως), că [trebuie] să mărturisim pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru, Isus Hristos, [care este] acelaşi desăvârşit în dumnezeire (θεότητι) şi acelaşi desăvârşit în umanitate (ἀνθρωπότητι), cu adevărat Dumnezeu şi cu adevărat om, acelaşi din suflet raţional (ἐκ ψυχῆς λογικῆς) şi din trup, consubstanţial (ὁμοούσιον) cu Tatăl după dumnezeire şi acelaşi, consubstanţial cu noi după umanitate (ἀνθρωπότητα), în toate asemănător (ὅμοιον) nouă, fără păcat, născut (γεννηθέντα) din Tatăl înainte de veci, după dumnezeire, şi acelaşi, în zilele din urmă pentru noi şi a noastră mântuire [născut] din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu (θεοτόκου), după umanitate, pe unul şi acelaşi Hristos, Fiu, Domn, unul-născut (μονογενῆ), făcut cunoscut (γνωριζόμενον) în două naturi (ἐν δύο φύσεσιν), în chip neamestecat (ἀσυγχύτως), neschimbat (ἀτρέπτως), indivizibil (ἀδιαιρέτως), inseparabil (ἀχωρίστως), deosebirea (διαφορᾶς) naturilor nefiind în niciun caz anulată de unirea (ἕνωσιν) lor, iar specificitatea (ἰδιότητος) fiecărei naturi fiind păstrată şi având împreună ca rezultat (συντρεχούσης) o singură persoană (πρόσωπον) şi un singur ipostas (ὑπόστασιν), nu împărţit (μεριζόμενον) sau divizat (διαιρούμενον) în două persoane, ci unul şi acelaşi fiu, Dumnezeu unul-născut (μονογενῆ θεὸν), Cuvânt, Domnul Isus Hristos, precum ne-au învăţat mai înainte profeţii cu privire la El şi [apoi] însuşi Isus Hristos, şi cum ne-a transmis (παραδέδωκε) nouă crezul (σύμβολον) părinţilor noştri.
***
Ἑπόμενοι τοίνυν τοῖς ἁγίοις πατράσιν ἕνα καὶ τὸν αὐτὸν ὁμολογεῖν υἱὸν τὸν κύριον ἡμῶν Ἰησοῦν Χριστὸν συμφώνως ἅπαντες ἐκδιδάσκομεν, τέλειον τὸν αὐτὸν ἐν θεότητι καὶ τέλειον τὸν αὐτὸν ἐν ἀνθρωπότητι, θεὸν ἀληθῶς καὶ ἄνθρωπον ἀληθῶς τὸν αὐτὸν ἐκ ψυχῆς λογικῆς καὶ σώματος, ὁμοούσιον τῶι πατρὶ κατὰ τὴν θεότητα καὶ ὁμοούσιον ἡμῖν τὸν αὐτὸν κατὰ τὴν ἀνθρωπότητα, κατὰ πάντα ὅμοιον ἡμῖν χωρὶς ἁμαρτίας, πρὸ αἰώνων μὲν ἐκ τοῦ πατρὸς γεννηθέντα κατὰ τὴν θεότητα, ἐπ’ ἐσχάτων δὲ τῶν ἡμερῶν τὸν αὐτὸν δι’ ἡμᾶς καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν ἐκ Μαρίας τῆς παρθένου τῆς θεοτόκου κατὰ τὴν ἀνθρωπότητα, ἕνα καὶ τὸν αὐτὸν Χριστὸν υἱὸν κύριον μονογενῆ, ἐν δύο φύσεσιν ἀσυγχύτως ἀτρέπτως ἀδιαιρέτως ἀχωρίστως γνωριζόμενον, οὐδαμοῦ τῆς τῶν φύσεων διαφορᾶς ἀνηιρημένης διὰ τὴν ἕνωσιν, σωιζομένης δὲ μᾶλλον τῆς ἰδιότητος ἑκατέρας φύσεως καὶ εἰς ἓν πρόσωπον καὶ μίαν ὑπόστασιν συντρεχούσης, οὐκ εἰς δύο πρόσωπα μεριζόμενον ἢ διαιρούμενον, ἀλλ’ ἕνα καὶ τὸν αὐτὸν υἱὸν μονογενῆ θεὸν λόγον κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, καθάπερ ἄνωθεν οἱ προφῆται περὶ αὐτοῦ καὶ αὐτὸς ἡμᾶς Ἰησοῦς Χριστὸς ἐξεπαίδευσεν καὶ τὸ τῶν πατέρων ἡμῖν παραδέδωκε σύμβολον.
Vaisamar 
8 decembrie 2011 at 3:01 pm
Superb, Manu. Talentul tau de traducator este evident si din acest text. Apreciez mult munca ta in acest domeniu.
AS vrea sa te rog sa-mi permiti sa reproduc tgradyucerea si pe blogul meu, evident, cu mentionarea sursei.
Si citeva intrebari, de ageamiu in cele ale filologiei clasice:
1. în deplin acord – se poate spune si altfel? armonie, de exemplu? de ce aceasta optiune?
2. acelaşi din suflet raţional – s-ar putea adauga un cuvint, ca de exemplu format, sau altceva asemanator, inainte de ‘din’, pentru claritate?
3. şi acelaşi – nu e clar;’ inseamna aceasta, ‘in egala masura’ sau ‘aceeasi persoana’ este si Dumnezeu si om
4. nefiind în niciun caz anulată – este neaparat nevoie aici de ‘caz’? nicidecum nu ar merge mai bine?
Cam atit. Multumesc, inca odata.
8 decembrie 2011 at 3:29 pm
Dănuţ, evident, poţi prelua textul.
Accept amendamentele respective. De regulă, mai „pritocesc” textul, schimbând ici şi colo câte ceva.
.
Autorii textului bagă mereu „acelaşi” în text, pentru a atrage atenţia că vorbesc despre „unul şi acelaşi”. Că Isus este Logosul etc. Nu cumva să se înţeleagă o separare între naturi. În română, o traducere fluentă ar trebui să mai renunţe la aceste repetiţii. Dar ce am făcut eu e o traducere didactică.
8 decembrie 2011 at 3:43 pm
si inca un comentariu, ‘specificitatea’ suna cam, ‘specios’; nu crezi?
8 decembrie 2011 at 3:45 pm
E un termen tehnic. Aş folosi „însuşirea”, ca termen alternativ, mai potrivit stilistic.
8 decembrie 2011 at 3:50 pm
[…] preluat cu permisiunea autorului. Sursa, AICI. Share this:FacebookPrintEmailTwitterRedditStumbleUponDiggLike this:LikeBe the first to like this […]
8 decembrie 2011 at 7:24 pm
[…] 69. Noutăţi din Poroşcovo – UPDATE (countrysideromania) 70. Care progres? (drezina) 81. Mărturisirea de credinţă de la Calcedon (451) (vaisamar) 92. M-am indragostit de Isus! (crestintotal.ro) Share this:FacebookTwitterLinkedInLike […]
8 decembrie 2011 at 9:39 pm
Frumos.
Dar, pentru cursivitate, nu va plac mai bine „neamestecat [e], neschimbat[e] neimpartit[e] si nedespartit[e]” din traducerea veche? Mie mi se pare ca termenii acestia atesta un fapt implinit, numesc realitati (care cer recunoastere, nu reflectie), in timp ce „indivizibil si inseparabil” exprima potentialitati (absenta ei in cazul asta) (care lasa loc la speculatie) – deci ar introduce o schimbare in ritmul si poate in sensul frazei.
Din cate inteleg eu, nici noi ca ortodocsi nu afirmam „că Dumnezeu are o mamă, ci că Cel născut din Maria este Dumnezeu”. John Meyendorff si mai multi altii insista ca miza dezbaterii formulei „Theotokos” era hristologica, nu „mariologica”. Dar pentru „Theotokos” limba romana nu pare sa aiba o traducere mai putin agresiva si suficient de moderna si de precisa „Roditoare de Dumnezeu” (adaptare dupa slavonul Bogorodiţa, jucand pe dublul sens al verbului sl. roditi – a naste, a rodi) ar fi avut poate sens in romana mai veche, dar cred ca deja cand s-a facut traducerea nu mai era prea inteligibil, iar acum cu atat mai putin (si nici asa nu reda chiar nuanta exacta, nu?)
8 decembrie 2011 at 10:35 pm
Termenii respectivi sunt adverbe: în mod neamestecat etc.
.
N-am spus că ortodocşii spun că Dumnezeu are o mamă. Încercam să contracarez o obiecţie protestantă.
.
Roditoare de Dumnezeu? Hm… 🙂
9 decembrie 2011 at 12:13 am
[…] lumea evanghelică românească – Poll (dyobodiu) 40. Obama și Israelul (lascaupetru) 46. Mărturisirea de credinţă de la Calcedon (451) (vaisamar) 54. Noutăţi din Poroşcovo – UPDATE (countrysideromania) 60. Noutăţi din […]
9 decembrie 2011 at 11:54 am
[…] capitale (încă) de rezolvat în lumea evanghelică românească – Poll (dyobodiu) 30. Mărturisirea de credinţă de la Calcedon (451) (vaisamar) 35. Vladimir Pustan in direct la RVE Suceava (suceavaevanghelica) 39. Cronici mondene […]
9 decembrie 2011 at 8:23 pm
Având în vedere că răspunsul meu depășea spațiul alocat unui comentariu, am decis să scriu un mic articol ca eventual răspuns la unele probleme ridicate de dmv. Raspunsul il puteti citi aici
http://persarazvan.blogspot.com/2011/12/marturisirea-de-credinta-de-la-calcedon.html
9 decembrie 2011 at 10:22 pm
Răzvan, mulţumesc de feedback. Sunt de-acord cu unele observaţii ale tale. Cu altele nu. De pildă, verbul „a învăţa” în româneşte este ambiguu şi prin termenul folosit am căutat să elimin ambiguitatea.
.
În limba română modernă, „a urma” cere acuzativul.
.
De acord că „a concurge” redă mai bine verbul „syntrecho”. Dar câţi oameni ştiu ce înseamnă „a concurge”. Dacă găseşti unul dintr-o mie, să fii fericit. 🙂
.
În rest, explicaţiile tale sunt foarte pertinente.
9 decembrie 2011 at 10:35 pm
În limba română modernă verbul a urma poate fi și tranzitiv și intranzitiv, deci se poate respecta textul grecesc. URMÁ, urmez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦ Tranz. A fi alături de cineva (într-o acțiune). 2. Tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ Tranz. și intranz. A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după…, a proceda conform cu…; a se conforma. 3. Tranz. și intranz. A frecventa o formă de învățământ. 4. Tranz. și intranz. A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦ Intranz. A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦ Intranz. A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 5. Tranz. și intranz. A duce mai departe un lucru început; a continua
Verbul “syntrecho” poate fi redat: „a merg împreună”, „a converge” care este sinonim al lui „a concurge”, dar redarea lui prin sintagma „având împreună ca rezultat” este deja beletristică.
9 decembrie 2011 at 10:49 pm
Răzvan, DEX-ul îţi lasă această posibilitate. Dar eu aş vrea nişte exemple din scriitori moderni (Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu etc.) în care ai verbul „a urma” cu dativul. 🙂
.
Apropo, dă-mi un exemplu „intranzitiv” pentru situaţia „Tranz. și intranz. A frecventa o formă de învățământ”. 🙂
9 decembrie 2011 at 11:02 pm
Apropo, am uitat să întreb: în ce categorie din cele 5 menţionate de DEX intră verbul „a urma” aşa cum e folosit în Simbolul de la Calcedon? 🙂
9 decembrie 2011 at 10:18 pm
Am citit articolul dumneavoastră. Am încercat un răspuns pe blogul personal. Adresa la care poate fi accesat este: http://cezarungureanu1.blogspot.com/2011/12/theotokos-un-raspuns-domnului-contac.html
9 decembrie 2011 at 10:31 pm
N-am înţeles remarca următoare: „Autorul, în recenta sa postare, se pare că nu ține cont de aceste determinații istorice, el regăsindu-se în mod eronat, deci ca un altul, față de consesul părinților consemnat în formula hristologică de la Calcedon.” Care e totuşi eroarea de care mă fac vinovat?
10 decembrie 2011 at 1:38 pm
Păi tocmai pentru faptul că aruncați termenul theotokos într-o zona de înțelegere obscură. Pe de o parte Cel Născut din Maria este Dumnezeu, pe de altă parte Dumnezeu nu are o mamă. După cum am scris și în încercarea mea de a vă răspunde, alăturați două planuri distincte de manifestare a lucrării dumnezeiești în Hristos, fără să le delimitați, punând calitatea de „mamă” a Maicii Domnului ca fiind ceva atribuit în mod fals lui Dumnezeu.
Vă felicit pentru modul în care îi învățați pe studenții dvs. să facă cercetare, dar și pentru deschiderea de care ați dat dovadă, acceptând dezabaterea aceasta.
10 decembrie 2011 at 1:52 pm
Postarea a fost scrisă în grabă, poate de aceea nu s-a înţeles ce am spus. Dar cred că toată lumea înţelege sensul lui „Dumnezeu” în enunţul „Dumnezeu nu are o mamă”. E vorba de Dumnezeu ca sursă a toate, de Dumnezeire, nu de Logos. Altminteri, îi puteţi reproşa şi Evanghelistului că e cam obscur când zice „Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”. „Dumnezeu” din primul enunţ e identic şi egal cu „Dumnezeu” din enunţul doi?
10 decembrie 2011 at 2:30 pm
Exact în această distincție trebuia să insistați un pic mai mult, pentru ca mie cel puțin nu mi-a „sunat” deloc bine….
10 decembrie 2011 at 11:06 pm
[…] (popaspentrusuflet) 7. Sara (mariuscruceru.ro) 18. Video: Festival GLORIA (bycrestintotal) 30. Mărturisirea de credinţă de la Calcedon (451) (vaisamar) 44. Declarația anului 2011 – Nominalizări (49) (romaniaevanghelica) 45. Sondaj: 200 […]
12 decembrie 2011 at 12:02 am
[…] Mărturisirea de credinţă de la Calcedon (451) […]
13 decembrie 2011 at 1:36 pm
Bună idee să ne mai uităm din când în când și prin canoanele sfintelor sinoade. Mulțumesc și lui Cezar pentru unele precizări.
Am și alți prieteni (evanghelici, de obicei) care susțin că intenția titlului Theotokos este cristologică, nu mariologică. Personal, sunt mai mult interesat de efectul real al logicii unei expresii, decât de intențiile pure ale respectivei expresii, sau ale creatorilor ei – deaceea nu agreez dernumirea.
Dacă îmi pot permite o critică prietenoasă și o exprimare liberă, eu cred că Nestorios era mult mai ortodox decât opoziția care l-a răsturnat, și că mai degrabă cristologia lui era o formă de reacție față de mariolatria curentă.
Maria și-a dat singură titlul care reprezintă în Scriptură cea mai mare demnitate și distincție pe care o poate atinge un muritor, când a răspuns: „Iată, roaba Domnului”. La fel este numit însuși Moise, alte câteva personaje proeminente, până și Christos Însuși (Robul Domnului, Robul Tău Iisus).
Theotokos, în ciuda presupuselor intenții strict cristologice, o așează pe Maria deasupra lui Dumnzeu, sau cel puțin egală, făcând-o participantă la natura divină și chiar cauzatoare (roditoare, producătoare) a divinității. Creștinismul învață că Dumnezeu este Unul ca natură (substantia); prin urmare, divinitatea lui Iisus, a Tatălui și a Duhului este una și aceeași. În acest caz, a numi pe Maria Născătoarea-de-Dumnezeu este un titlu potrivit pentru Zeița Mamă care de multe secole era adorată în Anatolia, dar nu pentru Maria, prin care Dumnezeu S-a făcut om, și nu invers. Modul în care sinodalii din secolele patristice au mânuit aceste concepte de teologie sistematică nu a fost pentru a da prioritate teologiei biblice și voinței divine manifestate expres în Scripturi, ci pentru a rezolva probleme de politică bisericească, pentru a justifica tendințe populare majore și pentru a urma cu consecvență și exces de zel, trendul antiiudaic al Bisericii postapostolice.
Am scris cândva un articol la subiect, care poate fi citit la pagina http://www.tornafratre.com/subiecte-sensibile/%E2%80%9Enascatoarea-de-dumnezeu-theotokos.php
16 ianuarie 2019 at 2:59 pm
de ce unul nascut cand luca 2 cu7 zice cel intai nascut
16 ianuarie 2019 at 3:13 pm
În Luca se folosește alte termen. Aici vorbim de monoghenes. https://en.m.wikipedia.org/wiki/Monogenēs