Un bun prieten, cercetător care studiază manuscrise uitate de lume, rătăcite prin tot soiul de arhive obscure, mi-a trimis recent această parabolă dintr-o evanghelie apocrifă.
Se vede limpede că este apocrifă pentru că imită stilul parabolelor din evangheliile canonice. Deşi e apocrifă, mi s-a părut interesantă şi m-am gândit să o postez pe blog, ca pe o curiozitate literară.
***
Într-o ţară îndepărtată locuia un bogat care avea o ţarină măricică, al cărei pământ era lucrat an de an de câteva sute de pălmaşi, supravegheaţi de un grup de isprăvnicei, cam cât ai număra pe degetele de la amândouă mâinile.
Cu vremea, fiindcă bogatul nu prea se interesa de mersul moşiei, ţarina lui începu să dea rod tot mai puţin şi mai sărăcăcios. Pălmaşii lucrau fără zel ori trăgeau chiulul, isprăvniceii se făceau că lucrează ori dădeau pământul în arendă şi luau ei câştigul (făcându-şi astfel prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte), în sfârşit, lucrurile mergeau tare anevoie.
Într-un an secetos, când ţarina a rodit parcă mai slab decât în alte dăţi, iar hambarele erau aproape goale, bogatul şi-a spus în sinea lui: „Ştiu ce este de făcut pentru a scăpa de strâmtorarea care ne apasă: voi strica hambarele vechi şi voi zidi altele mai mari şi mai trainice; acolo voi strânge tot rodul şi toate bunătăţile care se vor aduna de-acum înainte şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te, fiindcă eşti mai cu vază decât toţi ceilalţi bogaţi din împrejurimi.”
Şi îndată a trimis pe pristavi să trâmbiţeze la răscruci de drumuri vestea despre marea şi slăvita schimbare ce se punea la cale.
În aceeaşi noapte, un înger cumplit la înfăţişare, cu o sabie învăpăiată în mână, i-a apărut în vis zicându-i: „Suflet nesăbuit şi trufaş, hambarele tale cele vechi sunt goale, iar tu visezi la altele mai încăpătoare şi mai falnice. Ce-ar fi dacă în noaptea aceasta ţi s-ar cere înapoi sufletul? Oare nu s-ar alege praful şi pulberea de hambarele şi de socotelile tale?” Zicând acestea, îngerul a ridicat ameninţător sabia asupra lui…
Galben ca ceara, bogatul a dat un ţipăt de groază şi s-a trezit într-un lac de sudoare. Îndată s-a aruncat pe genunchi şi a început să înalţe rugi fierbinţi către cer, căindu-se cu amar pentru nesăbuinţa şi trufia planurilor sale. Apoi, în revărsatul zorilor, i-a chemat pe ispravnici şi […]
***
Din păcate, papirusul pe care a fost scrisă parabola are o lacună în acest punct şi nu mai aflăm ce a făcut bogatul cu ispravnicii lui. În orice caz, putem bănui că a renunţat la ambiţii, s-a pocăit şi, înainte de a promite cozonaci pălmaşilor săi, le-a dat mai întâi pâine din belşug.
13 decembrie 2011 at 10:24 pm
Manu, trebuie să interpretăm pilda în maniera școlii alexandrine? Am putea face încercări de descoperire a protagoniștilor? 🙂
13 decembrie 2011 at 10:26 pm
Nu esti matale cam, asa si asa? 🙂 Te joci un pic cu parabola bogatului din Luca 12 si ne astepti la cotitura. La bulimia apocrifa de care suferim astazi nici nu ma mir ca am cazut multi in plasa. 🙂
13 decembrie 2011 at 10:51 pm
Ehei, tocmai cercetătorul care ar putea fi bănuit că mi-a trimis parabola să fi căzut în plasă? :))
13 decembrie 2011 at 10:58 pm
O putem publica in editia largita a apocrifelor.
14 decembrie 2011 at 1:00 pm
[…] 5 lei! (crestintotal.ro) 47. Dej – Video: Programul tinerilor si Utu Suteu (bycrestintotal) 67. Parabola bogatului nesăbuit, căruia nu-i rodise ţarina (vaisamar) 78. Dezlegare la Crăciun (dyobodiu) 82. Namibia – călătorie de misiune pe […]
14 decembrie 2011 at 7:58 pm
„Într-un an secetos, când ţarina a rodit parcă mai slab decât în alte dăţi, iar hambarele erau aproape goale, bogatul şi-a spus …. Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, …..”
Am eu o problema la mansarda? sau acest paragraf nu are nici un sens? Sau poate intelegerea limbii romane s-a schimbat dramatic de cand am plecat eu din RO?
Sau poate e ceva prea profund ca sa inteleg si eu un „ne-trecut pe la teologie”?
14 decembrie 2011 at 8:01 pm
Dacă înţeleg bine această parabolă (apocrifă), bogatul îşi face deja visuri mari. Deşi e cu hambarele goale, visează recolte grase şi îşi spune deja că are bunuri pentru mulţi ani, deşi ele sunt virtuale.
14 decembrie 2011 at 9:05 pm
Acest bogatas avea un capital mare in mijloacele fixe. Putea trai bine si daca urmau 7 ani de seceta. Ceea ce apreciez la el e ca gandeste in dimensiuni (mai) mari, omeneste vorbind o mentalitate de invingator.
14 decembrie 2011 at 11:04 pm
Deci pana la urma, bogatasul e bun. Chiar se poate spune ca il cinsteste pe Domnul cu atitudinea lui de invingator.
Rau e doar ca se temea de moarte. Da’ mai face el cumva si invinge si frica asta.
Si atunci o sa se rescrie toate pildele (si in canon si in apocrife) dandu-l exemplu de crestin dupa mentalitatea Domnului.
Uite, cu putin ajutor de ici si de colo, incep si eu sa inteleg pilda asta neobisnuit de plina de intelesuri.
Domnu’ profesor, cand gresesc va rog sa ma anuntati. Si sa-mi dati si o nota de trecere (cu vederea, macar).
14 decembrie 2011 at 11:19 pm
Cred că e limpede că orice pildă din apocrife nu are valoare normativă. Putem să ne certăm asupra interpretării, dar în final un lucru e sigur. Nu suntem datori să o luăm ca autoritativă.
15 decembrie 2011 at 9:34 am
@Liviu M
am apreciat parti secundare ale parabolei si cred ca nu sunt gresite. A nega Holocausul in Austria te poate duce in puscarie, insa unul din firmele cele mai mari si de succes ale Austriei; Voest-Alpine a fost construita la initiativa regimului National Socialist. Acest fapt nu-l face pe Hitler om bun…la suflet!
15 decembrie 2011 at 1:02 pm
[…] 43. Salve Club și Serviciul de Investigare a Fraudelor (surprinsdedumnezeu) 48. Parabola bogatului nesăbuit, căruia nu-i rodise ţarina (vaisamar) 54. Un Crăciun pur(icat) (drezina) 67. Firmele Salve Club şi Salve broker sunt în […]