La testul probității intelectuale pot ajunge să cadă și oameni „de la case mari” și foarte mari.

Citind anul trecut din lucrarea Rațiunea dominantă a reputatului istoric (devenit academician) Virgil Cândea, am avut o vagă bănuială că cel care i-a „furat” cândva o descoperire de căpătâi în domeniul cercetării biblice românești, un anume G.T. Pop, este de fapt Gabriel Țepelea.

Am avut o bănuială, dar nu știam unde citisem că G.T. Pop este pseudonimul lui Gabriel Țepelea.

N-am știut până de curând, când am luat din nou în mână un volum al acestuia cu studii despre Noul Testament de la Bălgrad.

Ce scrie autorul în prefața volumului?

După ani de închisoare, în 1962, am început să public studii și articole pe teme de literatură și limbă veche, în Biserica Ortodoxă Română, Glasul Bisericii etc. sub pseudonimul G.T. Pop.

Aham, deci aici citisem informația. La vremea respectivă am și subliniat cu markerul rândurile pe care le-am transcris mai sus.

E de mirare că un om de anvergura lui Țepelea (devenit membru de onoare al Academiei Române) a recurs la un astfel de gest. Ce scuză i-am putea găsi? Că făcuse câțiva ani de temniță comunistă și că simțea nevoia să recupereze cumva timpul pierdut? Dar cel pe care îl plagia nu făcuse și el ani de temniță?

Redau mai jos pasajul în care Cândea relatează tărășenia, trecând (cu eleganță) sub tăcere numele adevărat al lui G.T. Pop.