Prima parte AICI.

Prof. Valeriu Andreiescu

Partea a treia a vol. I se ocupă de instituționalizarea C. P., analizând cadrul doctrinar și organizatoric, începutul Rezistenței față de noua persecuție, destabilizarea temporară a C. P. (1956−1961), rolul istoric al lui Gh. Bradin. În continuare este tratată Trezirea spirituală, în perioada președinției lui Gh. Bradin, în Bihor, jud. Arad, Banat, Sibiu, Oltenia. Apoi, lucrarea se ocupă de expansiunea penticostală zăgăzuită, din perioada 1962-1989. Sunt expuse tendințele penticostalismului mondial, politica externă a statului și concesiile față de Culte, problemele cârmuirii C. P. sub președintele Pavel Bochian și „Biserica subterană”.

Amplificarea persecuției anticreștine în forme specifice sub regimul Ceaușescu este tratată în raport cu amplificarea Rezistenței penticostale. Un loc important îl ocupă analiza rolului ambivalent al lui Trandafir Sandru și al echipei de la conducerea C. P. Creșterea impresionantă a numărului de membri și de biserici în cadrul C. P. este explicată în primul rând prin mărturia lucrării darurilor Duhului Sfânt. Cadrul legal oferit cultelor religioase recunoscute de stat a favorizat relativ în mod egal dezvoltarea cultelor evanghelice. C. P. a depășit cel mai mult acest cadru restrictiv, membrii săi participând în cea mai mare parte la Rezistența creștină. Concesiile și compromisurile conducătorilor săi în relațiile cu Departamentul Cultelor și cu Securitatea au avut urmări negative, promovând mentalități persistente și astăzi.

Vol. I al lucrării se încheie cu partea a IV-a, care pune la baza istoriei penticostale istoria bisericilor locale. Existența denominațiunii penticostale și a unor lucrători penticostali remarcabili a fost condiția necesară, dar nu suficientă, a dezvoltării penticostalismului în România. Definirea unor perioade istorice este convențională, de aceea autorul a urmărit istoria bisericilor locale pe parcursul unei jumătăți de veac: circa 1960 − circa 2010. Ținând seama că istoria bisericilor locale a fost analizată atent și pentru perioada precedentă, se poate estima că vol. I reprezintă o istorie completă a penticostalismului românesc. De aceea, partea a IV-a se încheie cu considerații generale privind identitatea penticostalismului în România.

(va urma)