În ziua când ziarul Adevărul a început să distribuie Biblia în ediția GBV (Gute Botschaft Verlag), am fost sunat de mai multe persoane care mi-au cerut lămuriri. Fiindcă nu o văzusem, m-am abținut să comentez. Am semnalat doar comunicatul Patriarhiei Române și reacția lui Radu Preda.

La scurtă vreme am fost sunat de RVE Suceava pentru a da o declarație. Evident, chestiunea nu poate fi tranșată ca la MacDonalds, într-un minut, mai ales că în chestiuni care privesc traducerea Bibliei sau relația dintre ortodoxie și protestantism sămânța de scandal nu trebuie căutată prea departe.

Unde am rămas? Între timp Adevărul a ieșit la rampă cu un comunicat de presă.

A urmat și comunicatul de presă al Editurii Orizonturi.

A urmat și o reacție a lui Marius Cruceru, care e filolog, cu interese în zona biblisticii și a patristicii.

Câteva comentarii pe marginea comunicatului Patriarhiei Române

1. Este de înțeles că Biserica Ortodoxă dorește să-și mențină credincioșii în parametrii dogmatici ai mărturisirii de credință ortodoxe.

2. Da, există confesionalizare în actul de traducere a Bibliei. Mă ocup de câțiva ani de aceste probleme și știu cam ce de ce năzbâtii sunt în stare traducătorii (indiferent care este spațiul din care provin).

3. Faptul că unii credincioși au sesizat patriarhia că au fost „induși în eroare” implică o judecată de valoare asupra Bibliei vândute de Adevărul. Se sugerează că Biblia pusă în vânzare, fiind „neoprotestantă”, conține în mod apriori erori doctrinare sau de altă natură. Impresia este accentuată de ultima parte a comunicatului, în care clerul este invitat să informeze publicul că Biblia de la Adevărul „nu este ortodoxă şi conţine diferenţe majore de traducere faţă de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române”. Din nefericire, până acum nimeni (după știința mea) n-a indicat care sunt aceste „diferențe majore de traducere” și dacă ele constituie greșeli în raport cu originalul după care s-a tradus.

4. Dacă premisa de la care se pleacă este că Biblia sinodală, în relația cu Biblia neoprotestantă, este ca eidos-ul platonician în raport cu o copie palidă a acesteia din lumea sensibilă, premisa este greșită. Atât Biblia ortodoxă, cât și Biblia protestantă sunt variante legitime ale unui arhitext pe care îl numim în mod convențional „Biblia”. Fiecare conține opțiuni confesionalizate, cu puncte slabe și puncte forte. Rămâne ca noi să le analizăm și să le taxăm, după caz.

5.În tradiția biblică românească, unele ediții ortodoxe au fost traduse după ediții făcute de protestanți. Noul Testament de la Bălgrad (1648) a fost tradus în bună măsură după o ediție greco-latină editată de calvinistul Theodor Beza la Geneva în 1580. Umanistul (ortodox) Nicolae Milescu a tradus VT după o ediție a Septuagintei editată de protestanți la Frankfurt, în 1597, cu urmarea că prima Biblie românească (1688) conține o carte pe care ortodocșii nu o recunosc ca fiind canonică (Pentru sîngurul-țiitoriul gând). Este oare, din acest motiv, Biblia de la București una neortodoxă? În sec. XIX, mitropolitul basarabean Gavriil Bănulescu a acceptat o colaborare cu Societatea Biblică Rusă, filială a Societății Biblice Britanice. Simplificând o poveste complicată (din care îl omit pe greco-catolicul Samuil Micu), aș spune că Biblia rezultată, tipărită la  Sankt Petersburg (1819), cu bani protestanți, a fost republicată de clericii ortodocși Filotei al Buzăului, respectiv Andrei Șaguna. În Țara Românească, episcopii ortodocși au acceptat tipărirea și difuzarea unei ediții protestante tipărite la Smirna în 1838. Această ediție (protestantă și ortodoxă în același timp!) a cunoscut numeroase reeditări. Ultima colaborare ecumenică pe acest tipar o reprezintă NT publicat de Societatea Biblică Interconfesională în 2009. (Las deoparte Bibliile ortodoxe tipărite pe hârtie protestantă în 1968 și 1975).

6. Versiunile ortodoxe din sec. XX au ajuns să folosească unii termeni propuși prima dată de Bibliile protestante din sec. XIX (ex, templu, adulter, moștenitor). Făgașele textual-confesionale se mai intersectează, termenii trec dintr-o ediție în alta. Nitzulescu era profesor de teologie la ortodocși, dar traducea NT pentru Societatea Biblică Britanică. Verbul „a îndreptăți”, folosit de el în 1897, a ajuns folosit, după aproape un secol, de versiunea Bartolomeu Anania! Uneori nu doar cuvintele trec dintr-un spațiu teologic în altul, ci și oamenii. Dumitru Cornilescu a început ca ortodox și a sfârșit ca evanghelic. Biblia lui a inaugurat ea însăși un făgaș textual important, în prelungirea căreia stă și Biblia tipărită de Adevărul.

7. În opinia mea, multe dintre cusururile care ar putea fi reproșate versiunii Cornilescu sunt îndreptate în ediția GBV. Din acest motiv, cei care se simt trași pe sfoară de Biblia difuzată de Adevărul au datoria de a spune precis ce îi nemulțumește. S-ar putea ca în anumite situații să aibă dreptate. S-ar putea uneori ca problema să fie în mintea cititorului, nu în textul citit!

(Comentarii și observații pe marginea comunicatelor date de Adevărul, respectiv Editura Orizonturi, în alte două postări).