În ziua când ziarul Adevărul a început să distribuie Biblia în ediția GBV (Gute Botschaft Verlag), am fost sunat de mai multe persoane care mi-au cerut lămuriri. Fiindcă nu o văzusem, m-am abținut să comentez. Am semnalat doar comunicatul Patriarhiei Române și reacția lui Radu Preda.
La scurtă vreme am fost sunat de RVE Suceava pentru a da o declarație. Evident, chestiunea nu poate fi tranșată ca la MacDonalds, într-un minut, mai ales că în chestiuni care privesc traducerea Bibliei sau relația dintre ortodoxie și protestantism sămânța de scandal nu trebuie căutată prea departe.
Unde am rămas? Între timp Adevărul a ieșit la rampă cu un comunicat de presă.
A urmat și comunicatul de presă al Editurii Orizonturi.
A urmat și o reacție a lui Marius Cruceru, care e filolog, cu interese în zona biblisticii și a patristicii.
Câteva comentarii pe marginea comunicatului Patriarhiei Române
1. Este de înțeles că Biserica Ortodoxă dorește să-și mențină credincioșii în parametrii dogmatici ai mărturisirii de credință ortodoxe.
2. Da, există confesionalizare în actul de traducere a Bibliei. Mă ocup de câțiva ani de aceste probleme și știu cam ce de ce năzbâtii sunt în stare traducătorii (indiferent care este spațiul din care provin).
3. Faptul că unii credincioși au sesizat patriarhia că au fost „induși în eroare” implică o judecată de valoare asupra Bibliei vândute de Adevărul. Se sugerează că Biblia pusă în vânzare, fiind „neoprotestantă”, conține în mod apriori erori doctrinare sau de altă natură. Impresia este accentuată de ultima parte a comunicatului, în care clerul este invitat să informeze publicul că Biblia de la Adevărul „nu este ortodoxă şi conţine diferenţe majore de traducere faţă de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române”. Din nefericire, până acum nimeni (după știința mea) n-a indicat care sunt aceste „diferențe majore de traducere” și dacă ele constituie greșeli în raport cu originalul după care s-a tradus.
4. Dacă premisa de la care se pleacă este că Biblia sinodală, în relația cu Biblia neoprotestantă, este ca eidos-ul platonician în raport cu o copie palidă a acesteia din lumea sensibilă, premisa este greșită. Atât Biblia ortodoxă, cât și Biblia protestantă sunt variante legitime ale unui arhitext pe care îl numim în mod convențional „Biblia”. Fiecare conține opțiuni confesionalizate, cu puncte slabe și puncte forte. Rămâne ca noi să le analizăm și să le taxăm, după caz.
5.În tradiția biblică românească, unele ediții ortodoxe au fost traduse după ediții făcute de protestanți. Noul Testament de la Bălgrad (1648) a fost tradus în bună măsură după o ediție greco-latină editată de calvinistul Theodor Beza la Geneva în 1580. Umanistul (ortodox) Nicolae Milescu a tradus VT după o ediție a Septuagintei editată de protestanți la Frankfurt, în 1597, cu urmarea că prima Biblie românească (1688) conține o carte pe care ortodocșii nu o recunosc ca fiind canonică (Pentru sîngurul-țiitoriul gând). Este oare, din acest motiv, Biblia de la București una neortodoxă? În sec. XIX, mitropolitul basarabean Gavriil Bănulescu a acceptat o colaborare cu Societatea Biblică Rusă, filială a Societății Biblice Britanice. Simplificând o poveste complicată (din care îl omit pe greco-catolicul Samuil Micu), aș spune că Biblia rezultată, tipărită la Sankt Petersburg (1819), cu bani protestanți, a fost republicată de clericii ortodocși Filotei al Buzăului, respectiv Andrei Șaguna. În Țara Românească, episcopii ortodocși au acceptat tipărirea și difuzarea unei ediții protestante tipărite la Smirna în 1838. Această ediție (protestantă și ortodoxă în același timp!) a cunoscut numeroase reeditări. Ultima colaborare ecumenică pe acest tipar o reprezintă NT publicat de Societatea Biblică Interconfesională în 2009. (Las deoparte Bibliile ortodoxe tipărite pe hârtie protestantă în 1968 și 1975).
6. Versiunile ortodoxe din sec. XX au ajuns să folosească unii termeni propuși prima dată de Bibliile protestante din sec. XIX (ex, templu, adulter, moștenitor). Făgașele textual-confesionale se mai intersectează, termenii trec dintr-o ediție în alta. Nitzulescu era profesor de teologie la ortodocși, dar traducea NT pentru Societatea Biblică Britanică. Verbul „a îndreptăți”, folosit de el în 1897, a ajuns folosit, după aproape un secol, de versiunea Bartolomeu Anania! Uneori nu doar cuvintele trec dintr-un spațiu teologic în altul, ci și oamenii. Dumitru Cornilescu a început ca ortodox și a sfârșit ca evanghelic. Biblia lui a inaugurat ea însăși un făgaș textual important, în prelungirea căreia stă și Biblia tipărită de Adevărul.
7. În opinia mea, multe dintre cusururile care ar putea fi reproșate versiunii Cornilescu sunt îndreptate în ediția GBV. Din acest motiv, cei care se simt trași pe sfoară de Biblia difuzată de Adevărul au datoria de a spune precis ce îi nemulțumește. S-ar putea ca în anumite situații să aibă dreptate. S-ar putea uneori ca problema să fie în mintea cititorului, nu în textul citit!
(Comentarii și observații pe marginea comunicatelor date de Adevărul, respectiv Editura Orizonturi, în alte două postări).
Vaisamar 
12 aprilie 2012 at 10:09 pm
Reblogged this on Trepte and commented:
Am urmarit si participat, nu fara un anumit grad de…implicare, discutiile din aceasta perioada despre Biblia care a fost de vanzare impreuna cu ziarul Adevarul.
A trebuit, de asemenea sa imi recitesc de doua ori toate comentariile facute pe aceasta tema in spatiu public, ca sa vad daca nu cumva am dat pe undeva cu bata in balta. Am dat, dar nu ca opinie, ci ca informare: nu e vorba de VDC ci de GBV.
Mai multe aflati din textul, excelent ca de obicei, al lui Emanuel Contac.
Mi se pare cel mai comprehensiv si bine scris text evanghelic pe problema asta.
13 aprilie 2012 at 7:45 am
cu referire la ultima fraza : doar are ceea mai mare autoritate in domeniu [cel putin in mediul penticostal] 🙂
Felicitari Manu!
13 aprilie 2012 at 1:07 am
remarcabil si revelator, multumesc indeosebi pentru explicatiile de ordin istoric. Doresc totusi sa notez faptul ca autorul acestei postari presupune ca cititorul ortodox nemultumit, are un raport – critic? – cu continutul Sfintei Scripturi, ceea ce nu prea se verifica, data fiind apartenenta sa la un anumit univers biblic . Problema ramane, pentru cei mai multi, o chestiune de ‘auctoritas’ care se traduce pur si simplu printr-o judecata de apartenenta canonica a traducerii la cultul si traditia ortodoxe, sub controlul si cu aprobarea Sfantului Sinod. Invitatia autorului de a semnala problemele de exegeza si traducere este perfect legitima in general insa inaplicabila in acesta poveste.
13 aprilie 2012 at 1:14 am
Reblogged this on keys and pixels and commented:
m-as bucura ca toti cititorii ziarului Adevarul si mai ales cei care au postat comentarii – pertinente, rautacioase ori jignitoare – sa poata citi aceasta lamurire. Regret toata aceasta zarva in jurul unui lucru laudabil. Cu atat mai mult cu cat Sfanta Scriptura nu este tocmai cel mai intim partener de viata al societatii romanesti.
13 aprilie 2012 at 6:37 am
[…] Pedeapsa Cu Moartea JustificabilĂ Dpdv Nou-testamental? – Sondaj (popaspentrusuflet) 21. Biblia vrajbei noastre. Câteva comentarii în chestiunea „Bibliei protestante” distribuite de A… (vaisamar) 23. Țiganii penticostali din Fântânele (rascumparareamemoriei) 42. BIBLIA – […]
13 aprilie 2012 at 9:49 am
Dincolo de toate discutiile legate de realele sau inchipuitele „diferențe majore de traducere”, de probarea lor, de originalul grec folosit (sau alte surse), de intortocheatele istorii personale ale traducatorilor si cum interfera acestea in produsul finit, raman cateva puncte la care cred ca este bine sa luam aminte. Iar ceea ce spun ii priveste mai ales pe traducatorii ortodocsi, pentru ca, luand ca reper Biblia Sinodala de la 1914 (considerata ca o ultima talmacire in duh ortodox-desi si aici s-au mai gasit scaderi) multe din traducerile noastre (Biblie, patristica) pierd sau slabesc 2 dimensiuni esentiale pentru ethos-ul ortodox: limba liturgica si noima teologica.
Maintuitorul spune in Ioan 16, 12-13:
Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.
Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
Credem cu tarie ca cele spuse de Mantuitorul sunt confirmate in Sfintii Parinti, in cult si liturgica. Credem cu tarie faptul ca o buna traducere (i.e care are sanse sa intre in traditia ortodoxa) pleaca nu doar de la competente lingvistice, ci si, in mod necesar, de la a fi traitor in duh ortodox – cu tot ceea ce inseamna aceasta – viata liturgica si sacramentala, cunoasterea Sfintilor Parinti, a predaniei (dogma si cult). O buna traducere este in acord cu invatatura Sfintilor Parinti si cu liturgeia noastra. Si reciproc – ceea ce este in traditie este evanghelic.
NU este o cearta pe cuvinte daca pentru δόξα folosim slavul „slava” in loc de latinescul „marire”, chiar daca Titu Maiorescu ne invata ca „se intelege de la sine ca acolo unde pe langa cuvantul slavon exista un cuvant roman, acesta trebuie mentinut si acela indepartat. Vom zice dar binecuvantare si nu blagoslovenie”(Critice I ed.1931, pag. 226). Si nici nu ma simt vandut Moscovei pentru asta atata timp cat slava surprinde mai bine teologic actul meu liturgic de inchinare. De aceea grecii folosesc in cult greaca veche si rusii slavona, pentru ca ele sunt eminamente limbi liturgice, daca vreti – limbi ale raiului, asa cum era si romana veche.
De asemenea nu este cearta de cuvinte daca pentru δικαίωμα folosim uneori indreptatire, dar alteori porunca sau chiar pedeapsa. Nu filologul imi va lamuri aceasta, decat daca e luminat de Duhul, si dati-ne voie sa avem filtre foarte riguroase pentru aceste luminari, pentru ca de multe ori mantuirea tine si de un cuvant.
Maicile de manastire mai batrane si ucenicele lor inca folosesc la pravila personala cartile de cult vechi, de la Veniamin Costache, in alfabet chirilic. NU exista termen de comparatie privind frumusetea limbii, incarcatura de sensuri, relevarea sensurilor adanci. Un om catdecat introdus in praxis-ul ortodox nu are dificultati de intelegere cum vesnic se clameaza pe aici pe colo. Diortosirea fara discernamant (atentie, nu doar filologic!) in limba veacului acestuia nu face decat sa piarda din mireasma Raiului.
13 aprilie 2012 at 4:18 pm
Stimate domnule Alexandru, circumscrieti Sfanta Scriptura unor considerente post-apostolice (Sfanta Traditie si Sfanta Biserica, prin Sfintii Parinti) care nu sunt decât una din interpretarile posibile ale cuvintelor Mantuitorului si ale apostolilor. Predaniile despre care vorbeste Sf. Pavel (1Cor 11:2) au existat si exista, insa sub nici o forma nu pot fi ele inchise in forme fixe, pe simpla baza a oralitatii si a ortopracticilor bisericilor primare, asa cum a incercat traditia patristica. Altminteri aceeasi sfinti Parinti nu ar mai fi facut diferenta intre carte canonica si restul scrierilor, oricat de inspirate sau neinspirate de Duh Sfant ar fi fost ele. Faptul ca adunarile crestine timpurii au putut confirma (nu stabili) autenticitatea, apostolicitatea, finalmente canonicitatea Vechiului si Noului Testament asa cum le avem astazi, ar trebui sa ne multumeasca cu privire la acele lucruri care nu pot fi decat intr-un singur fel, deoarece consemnate. Ganditi-va doar la ratacirea vremelnica a lui Petru pe care o descrie Pavel in Galateni (2:11), dovada ca nici macar Sfintii Apostoli nu au fost infailibili. Ratacierea a existat din prima secunda, chiar in cercul cel mai intim al Mântuitorului, si exista si azi, cum e de asteptat. Ce nu pricep eu este: de ce Biserica simte ca Sfanta Scriptura nu are destula doctrina de incearca sa inoveze, cum a facut din primele secole? Nici nu vreau sa discut aici de aportul filozofiilor si practicilor elenisto-orientale care si-au lasat adanc amprenta asupra continutului liturgico-teologic. Pe de alta parte, nu inteleg de ce traditia ortodoxa nu a incorporat scrierile patristice dogmatice in corpus-ul Sfintei Scripturi. Exista, mi se pare, o doza de duplicitate iar in lucrurile Cuvantului lui Dumnezeu, lucrurile sunt ori Da, ori Nu. Ma tem cumplit de un crestinism cu bonus, in care Scriptura nu este suficienta, Harul nu este indestulator iar Hristos are nevoie de ajutoare. E o injurie adusa unui Dumnezeu mult prea suveran.
O ultima remarca, Alexandru, la citatul dumneavoastra din Ioan 16:12-13: A justifica dumnezeirea cuvintelor sfintilor Parinti adunati in Sinod sau nu (caci si necesitatea de a se aduna in Sinod ori conciliu pentru a putea ratifica dogma a fost tot o propunere a unui singur Parinte al Bisericii, in conditii istorice potrivnice conciliilor crestine) pe baza acestui pasaj este o eroare vadita de argumentare e silentio. Mai mult decat atat, este un pericol mai de temut ca o erezie, caci acorda unei invataturi umane un caracter inspirat.
Doresc sa inchei cu o singura intrebare. De ce nu ne ajunge Isus?
19 aprilie 2012 at 8:51 pm
Ciudat ca failibilitatea lui Petru e numai buna pentru a ilustra failibilitatea deciziilor Consiliilor Ecumenice, dar nu are nici un efect asupra incredintarii dumneavostra cand faceti afirmatii de genul „Predaniile despre care vorbeste Sf. Pavel (1Cor 11:2) au existat si exista, insa sub nici o forma nu pot fi ele inchise in forme fixe, pe simpla baza a oralitatii si a ortopracticilor bisericilor primare, asa cum a incercat traditia patristica”.
Cat despre retorica intrebarii de final, nu merita comentata intrucat reduce nemeritat nivelul argumentarii.
20 aprilie 2012 at 10:34 am
Of, predaniile…
13 aprilie 2012 at 12:08 pm
Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co.
13 aprilie 2012 at 12:39 pm
Manu, as adauga inca un atu in plus la cele spuse de sustinatorii tai (legitimi). Esti apreciat de profesorul meu din Iasi, Munteanu, directorul Institutului biblic din Iasi (nu stiu exact titulatura) si care te-a citat la o emisiune a lui Patapievici, exact in aceasta privinta.
In principiu cererea ta (si a noastra) este justificata – sa vedem si noi care sunt mai precis problemele traductologice concrete si in cel mai conciliant mod cu putinta sa le discutam. Eu presupuneam (poate ma insel) ca intr-o astfel de discutie si demers care nu e numai traductologic per se, ci si spiritual, sa avem o abordare inteleapta, calma si toata lumea sa dovedeasca interes real si responsabilitate in privinta Cuvantului sfant. Totul are aspect de ‘concurenta cacialmista’ (imi scuzati expresia nu prea selecta) si noi nu ar trebui sa avem astfel de atitudini cand e vorba despre Cuvantul sfant. Ma intreb daca cei lezati sunt tot asa de ‘ravnitori’ cand vine vorba sa studieze Cuvantul lui Dumnezeu. Atunci ar intelege ca slujim un Dumnezeu al pacii si nu al cruciadelor
13 aprilie 2012 at 12:44 pm
Cred totusi ca aceasta intamplare va duce la o dezghetare a mentalitatilor boborului vis a vis de Sfanta Scriptura si variantel de traducere in care aceasta circula pe piata romaneasca. Biserica Ortodoxa este la momentul acesta nitel inghesuita… Ar trebui sa puna osul la treaba si sa munceasca putin la traducerile pe care le utilizeaza, devreme ce mireni precum cei de la Ziarul Adevarul si Editura Orizonturi nu le considera a fi indeajuns de inteligibile pentru omul de rand…
13 aprilie 2012 at 4:23 pm
Foarte just, Ionut. Ma mir de ce nu s-a bucurat tot poporul, in frunte cu Biserica, de initiativa Adevarul+Orizonturi de a face Biblia accesibila, mai ales in Saptamana Mare. Sunt intregi comunitati africane si asiatice care ar face orice pentru a avea o biblie in limba lor, fapt ce mobilizeaza sute de teologi si traducatori anual. Macar sa apreciem, daca nu putem face mai mult…
13 aprilie 2012 at 12:50 pm
Multumim pentru postare si asteptam cu interes finalizarea proiectului de cercetare preconizat :).
Pacat ca Biserica Ortodoxa nu a stiut sa fructifice resursele si potentialul unui om precum Cristian Badilita, care ar fi putut sa desavarseasca aceasta lucrare de traducere a Scripturii, atat de necesara ortodoxiei. Oricum finalizeaza lucrul asta cam pe cont propriu acum si fiind parte a bisericii greco-catolice…
13 aprilie 2012 at 4:55 pm
Felicitări pentru observații. De asemenea mi-a plăcut ce a scris și domnul Marius Cruceru. Nu vreau să par hilar, însă, totuși nu înțeleg de ce pune pe coperta unei ediții biblice adresată în special spațiului evanghelic crucea? Poate de aceea s-au simțit „păcăliți” ortodocșii ? De ce Crucea și nu Triunghiul ? Îmi cer scuze din nou, nu vreau să dau naștere unei polemici, put și simplu vreau să ascult și perspectiva evanghelicilor.
13 aprilie 2012 at 5:04 pm
Mi se pare firesc ca Bibliile să aibă pusă o cruce pe ele. De ce triunghi și nu o cruce?
13 aprilie 2012 at 5:09 pm
De acord cu Vaisamar! La biserica noastra evanghelica All Souls Langham Place din Londra, crucea isi are locul ei central in biserica. La fel si la multe biserici baptiste din Tara Galilor unde am mai mers. Plus ca fie ortodoxa, catolica, luterana sau evanghelica, societatea româneasca este obisnuita cu aceasta simbolistica traditionala.
13 aprilie 2012 at 5:18 pm
Ok. Și mie mi se pare firesc să apară o cruce pe coperta bibliilor doar în măsura în care confesiunea căreia îi este adresată ediția biblică mărturisește un cult al crucii ca semn, ca simbol. Din câte știu eu mediile protestante și evanghelice nu împărtășesc așa ceva. Chiar dumneavoastră ați publicat cu ceva timp în urmă câteva reactii personale cu privire la câteva persoane din cultul penticostal (nu mai rețin exact contextul) care și-au făcut semnul crucii. Ca atare, unele Biblii (nu știu exact care) în loc de semnul Crucii – care nu are valoare decât ca obiect de tortură – s-a optat pentru Triunghi (cred ca simbol al Sf. Treimi).
13 aprilie 2012 at 5:20 pm
Corectură: Pentru unele biblii…
13 aprilie 2012 at 5:22 pm
Nu sunt de-acord cu perspectiva aceasta. Nu cred că trebuie să punem problema în stilul „totul sau nimic”. Adică ori ai cultul crucii (și atunci poți pune simbolul pe copertă), ori nu-l ai (și atunci nu ai dreptul să-l pui pe copertă sau pe pereți).
Reacția celor care obiectau la semnul crucii făcut de un predicator penticostal trebuie corelat cu faptul că ortodocșii i-au persecutat adesea pe evanghelici, silindu-i să-și facă semnul crucii ca semn al lepădării de „erezie”. Dacă îi dai omului cu crucea în cap (la propriu), mi se pare firesc ca el să aibă oroare de acest simbol.
19 aprilie 2012 at 8:57 pm
Da, asa e! Si eu, adeseori, ca mai toti ortodocsii, cand prind cate un penticostal „il oblig sa isi faca cruce ca semn al lepadarii de erezie”, cum bine ziceti. Asa suntem noi.
13 aprilie 2012 at 7:16 pm
[…] Biblia vrajbei noastre. Câteva comentarii în chestiunea „Bibliei protestante” distribuite de Adevărul (2) Posted by Vaisamar under Diverse şi foarte diverse | Etichete: Adevărul Holding, Biblia de la Adevărul, Biblia ortodoxă, Biblia protestantă, Peter Imre | Leave a Comment Prima postare din această serie AICI. […]
13 aprilie 2012 at 10:16 pm
Reblogged this on Persona and commented:
Republic pe blogul meu aceasta postare a lui Emanuel Contac pentru ca ea puncteaza, cu acribia specialistului, citeva lucruril importante in aceasta nefericita disputa.
Merita citit.
Cele scrise de Manu dovedesc modul irational si psihanalizabil in care chiar cei mai luminati dintre ortodocsii romani se raporteaza la traducerea Cornilescu.
14 aprilie 2012 at 6:37 am
[…] Biblia vrajbei noastre. Câteva comentarii în chestiunea „Bibliei protestante” distribuite de A… (vaisamar) 6. Credo Tv Și Biserica Elim – Prezentare SpecialĂ De PaȘte (popaspentrusuflet) […]
14 aprilie 2012 at 8:06 pm
[…] traducerea Cornilescu | Leave a Comment Am comentat deja comunicatul Patriarhiei Române (AICI), comunicatul dat de Adevărul Holding […]
15 aprilie 2012 at 7:50 pm
BOR afirma ca versiunea Cornilescu “conţine diferenţe majore de traducere faţă de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române.”, incercand sa induca ideea ca acest fapt descalifica cumva corectitudinea traducerii Cornilescu. Este necinstit, deoarece problema corectitudinii textului Biblic se pune vizavi de textele originale, nu de varianta BOR.
De altfel prea putini cunosc ca si versiunea ortodoxa este plina de dileme. Iata un articol al ortodoxiei care trateaza nepartinitor aspectele textului Biblic ortodox (foarte util pentru a mai tempera aversiunea necunoscatorilor vizavi de „Bibliile eretice”): http://www.opiniacrestina.net/despre-biblia-ortodoxa
17 aprilie 2012 at 4:04 pm
Cred că apariția semnului Sfinte Cruci pe coperta Bibliilor trebuie să fie rezultatul unei conștiințe religioase marcate de acest semn. Facem Crucea pentru că ea este proclamată în cult „de viață făcătoare”. Deci, Crucea înseamnă pentru creștinul ortodox mult mai mult decât un simplu semn de tortură. Ea constituie paradoxul suprem al vieții creștinești dar și costituția noastră spirituală (orizontală și verticală). Chiar m-am uitat zilele astea la câteva editii protestante și la NA27 care nu au Crucea pe ele. Mi se pare o chestiune de sinceritate. Eu sunt convins și cel puțin realitatea din trafic îmi dă dreptate că semnul peștelui face carieră mult mai mare decât crucea printre evanghelici. De ce nu s-a pus peștele pe Biblie ?
17 aprilie 2012 at 6:32 pm
Admit să o punem fie și anamnetic. Nu știu dacă asta marchează conșiința în sensul vizat de tine. Evident, și pentru protestanți crucea e mai mult decât un semn de tortură.
Dacă NA27 (ediție critică) ar avea cruce pe ea, aș fi primul care să protestez! Nu e vorba de sinceritate sau lipsa ei, ci de menținerea discursului științific între niște paramentri liberi de dogmatică.
Da, din punct de vedere practic „peștele rulz”. Și e foarte bine. Ar fi arătat foarte dubios să vedem cruci pe mașini! Mai ales să fi fost și fosforescente! 🙂
27 aprilie 2012 at 10:49 am
Un text la tema:
http://sfantulmunteathos.wordpress.com/2012/04/14/graiul-liturgic-arhimandritul-sofronie-saharov/