Titlu alternativ: „Tomorrow (like corruption) never dies”.

Răsfoind recent prin corespondența din arhiva Societății Biblice Britanice, cu privire la Bibliile românești, am dat peste această scrisoare splendidă, vrednică de inclus într-unul din volumele „Călători străini despre țările române”.

***

J. W. Wiles către Dr. Ritson, Belgrad, 27 noiembrie 1920

Când am ajuns la București am descoperit, înainte de a pleca în zorii zilei de 8 [nov.], după cinci zile de discuții, vizite și investigații, că dificultățile și incertitudinile privind transportul de la Berlin, Budapesta sau Belgrad spre granițele românești sunt egalate numai de dificultățile și incertitudinile privind transportul în interiorul României. Fapt este că România colcăie de corupție de tot felul. Te și întrebi cum va mai reuși un astfel de popor să susțină poverile și responsabilitățile care le-au fost impuse de Conferința de la Paris. Când eram acolo s-a anunțat că tocmai primiseră Basarabia; dar se pare că vor fi lupte în această privință.

Pe când stăteam la Dl. Adeney în București anul trecut, problema era: cum să aducem Biblii de la Budapesta; problema a rămas în egală măsură: cum să le aducem de la Galați la București. Vagoanele de la chei sunt vândute de oficialii căilor ferate celui care licitează mai mult, și nici chiar atunci nu se încheie afacerea, căci camioanele sunt reținute în mod suplimentar, sub un pretext sau altul, ca să se poată stoarce mai mult bacșiș.

La hoteluri trebuie să fii pregătit să plătești valeților 35 de șilingi sau 2 lire înainte să vezi o cameră, iar când trebuie să cauți un loc în tren te găsești aruncat în aceeași babilonie sordidă. Am fost nespus de ușurat să aflu că dl. Adeney a reușit să-mi găsească un soi de „pat”. Negocierile la hotel sunt efectiv umilitoare. Bucureștiul este supraaglomerat, iar pentru chirii se cer sume la fel de absurde precum cele din Belgrad.

Miercuri, 3 nov., dl. Howard Adeney a fost amabil să mă însoțească până la Ministerul de Finanțe, unde speram că vom obține o audiență cu ministrul însuși, în ideea de a aduce Bibliile fără taxă de import. Am aflat că ministrul se întorcea de la Londra și Paris, probabil prin Varșovia, și că nu puteam obține nicio audiență în zilele următoare. Am fost totuși prezentați unui anume domn pe nume Constantinei, unul dintre subdirectori, care vorbea câteva boabe de engleză și părea să se simtă măgulit că i se îngăduia să o exerseze: ne-a cerut să fim buni să revenim „tomorrow after tomorrow”. Din context am dedus că a vrut să spună „poimâine”, dar din experiențele noastre ulterioare am realizat că, de fapt, inventase o expresie strălucită și cât se poate de sugestivă. „Tomorrow after tomorrow” înseamnă să tai frunză la câini în București pe termen nedefinit.