Această postare este un pamflet! Îi rugăm pe cititorii slabi de înger (de cuget sau de intelect) să deruleze la postările următoare!

Coperta „cărții” recent publicate de I.C. Balanța de pe copertă simbolizează probabil neutralitatea, echilibrul, imparțialitatea, buna credință, discernământul și caracterul imperturbabil al unui om care, în ciuda vitregiilor istoriei, a rămas mereu egal cu sine însuși.

Pastorul Ioan Ceuță a văzut în sfârșit lumina!

Cea de la capătul labirintului de contradicții în care orbecăia de multă vreme.

Să mă explic.

Ieri mi-a picat în mână volumul despre care începuseră să circule zvonuri cu vreo 10 zile în urmă.

Se cheamă Recurs la „Răscumpărarea memoriei” penticostale, dar este, în ciuda (dez)mințirilor făcute de autor în așa-numita „prefață”, o continuare a demersului început de pastorul Croitor Vasilică.

Mai scurt spus, Ioan Ceuță mai mult „recurge” la Răscumpărarea memoriei decât face recurs la ea (ori împotriva ei).

Fiindcă am vorbit de labirintul de contradicții în care bâjbâia Ioan Ceuță, voi zăbovi nițel la acest subiect:

(1) Vă mai aduceți aminte de declarația din sept. 2010? „CNSAS-ul este al trecutului iar pe mine mă interesează viitorul și dezvoltarea unor lucrări de impact.”

Între timp, Ioan Ceuță va fi descoperit că trecutul este o moștenire greu de gestionat și că nu poți alerga într-un picior către un viitor glorios când ești legat cu fire invizibile de un trecut mocirlos.

(2) Vă mai aduceți aminte ce spunea Ioan Ceuță în același comunicat despre unii dintre opozanții regimului comunist (Wurmbrand, Răscol, Caravan etc.)? „Respect lucrarea fiecăruia dintre cei menționați dar bisericile nu s-au dezvoltat în perioada comunistă datorită activității lor. Doresc să vă spun că fiecare are și părți întunecoase, depinde ce vrem să scoatem în evidență.”

Între timp, autorul nostru a descoperit că nutrește o mare admirație pentru unul dintre eroii penticostali, Constantin Caraman, de aceea „recurge” la publicarea dosarelor sale penale și de urmărire informativă, în cartea proaspăt lansată!

Nu știm dacă, rătăcind în labirintul său de idei confuze, Ioan Ceuță vedea vreo latură întunecată la Constantin Caraman (celulele cu bastonașe pot juca feste în semiîntuneric), dar știm că anul acesta a avut parte de o adevărată metanoia, de vreme ce simte nevoia să ne ofere un volum solid cu documente despre un prezbiter penticostal care rămâne emblematic pentru că a făcut ceea ce prea puțini pastori din vremea aceea au avut curaj să facă: a refuzat colaborarea cu Securitatea.

(va urma)