Zilele trecute am pus mâna pe Parabolele lui Iisus, de Joachim Jeremias, doar ca să mă conving încă o dată (a câta oară?) despre caracterul găunos al traducerilor făcute după traduceri!

Despre scandalul imens al traducerilor de la Editura Herald (care ne dă Sulurile de la Marea Moartă, Cartea lui Enoh și Zoharul traduse din engleză) s-a mai scris prin blogosferă. Cazul e clasic, iar rău-făcătorii de traduceri impostoare sunt impenitenți și surzi la argumente.

Iată însă că și alte edituri se fac vinovate de acest păcat.

Sus-pomenita lucrare a lui Jeremias, deși a fost scrisă în germană, a fost tradusă în engleză de trei cărturari, P.S. Calinic Dumitriu, pr. prof. dr. Vasile Mihoc și dr. Ștefan Matei, fiind publicată de Editura Anastasia.

Că părintele profesor Vasile Mihoc a acceptat să traducă din engleză secțiuni dintr-o carte scrisă inițial în germană e de natură să mă minuneze, dat fiind că, din câte știu eu, părintele vorbește germană și ar fi putut traduce direct din original. Pe ceilalți nu-i cunosc, deci nu mă pronunț.

În paragraful de mai jos, problema este redarea conjuncției μήποτε, dintr-un verset foarte dificil: Marcu 4:12. Chestiunea e complicată și de faptul că Marcu citează din VT (Is. 6:10), dar nu din ebraică, și nici din greacă, ci din targumul la această scriere profetică.

Să vedem originalul german…

…apoi cum a fost tradus el în engleză…

Finally, so far as the μήποτε-clause of Mark 4.12 (μήποτε ἐπιστρέψωσιν ϰαὶ ἀφεθῇ αὐτοῖς) is concerned, the μήποτε, like the Aramaic dilema underlying it, is ambiguous; both words can mean (1) ‘in order that not’, and (2) ‘lest perhaps’, while dilema in addition can mean (3) ‘unless’. The μήποτε from the LXX of Isa. 6.10, as a rendering of the Hebrew pen, is better understood in the first sense (‘in order that not’); the meaning of the dilema of the Targum on Isa. 6.10b is different. In whatever way the Targumist himself may have understood it, rabbinical exegesis took it to mean ‘unless’, as may be gathered from the fact that it regarded the conclusion of Isa. 6.10 absolutely as a promise that God would forgive his people if they repented. This contemporary interpretation of Isa. 6.10b as a promise of forgiveness must also be presupposed for Mark 4.12b, since the wording of the end of Mark 4.12, as we saw on p. 15, shows a detailed agreement with the Targum translation of Isa. 6.10b. The μήποτε of Mark 4.12 is therefore a rendering of the Targumic dilema, and must be rendered ‘unless’. Hence we must translate Mark 4.11 f.: ‘To you has God given the secret of the Kingdom of God; but to those who are without everything is obscure, in order that they (as it is written) may „see and yet not see, may hear and yet not understand, unless they turn and God will forgive them”.’

…iar la final ce-au făcut traducătorii români.

Ei bine, paragraful citat românesc reușește performanța de a întruni 12 greșeli (de traducere, de redactare, de culegere și tehnoredactare). În mod surprinzător, nici măcar textul biblic din Marcu 4:11 nu este tradus cum trebuie! Dacă mai pun la socoteală și că traducerea lui μήποτε (es sei denndaß = unless) prin „dacă nu” nu este cea mai bună, ajungem fatalmente la 13.

Mă întreb cam câte sute de greșeli ar ieși la iveală dacă ne-am apuca să verificăm traducerea de-a fir a păr cu cele două texte (german și englez) în față?

Am subliniat cu roșu cuvintele problematice și le-am adnotat.

În sfârșit, în ce privește clauza[1] introdusă prin μήποτε din Mc. 4, 12, μήποτε ἐπιστρέψωσιν καὶἀφεθῇ[2] αὐτοῖς, ca și aramaicul dilema, care stă la baza sa, este ambiguu[3]; amândouă cuvintele pot să însemne: (1) „pentru ca să nu” și (2) „poate ca nu cumva”, în timp ce dilema[4] mai poate semnifica (3) „afară dacă”. μήποτε din Septuaginta din Is. 6, 10 ca redare a ebraicului pän,[5] este înțeles mai bine în primul sens („pentru ca să nu”); sensul lui dilema din Targumul la Is. 6, 10b este diferit. Oricum l-ar fi înțeles targumistul, exegeza rabinică l-a luat în sensul de „dacă nu”[6], așa cum se poate deduce din faptul că această exegeză a considerat concluzia din Is. 6, 10 în mod absolut ca o promisiune că Dumnezeu îl va ierta pe poporul Său dacă acesta se va pocăi.
Această interpretare contemporană a lui Is. 6, 10b ca o promisiune a iertării trebuie presupusă, de asemenea, și pentru Mc. 4, 12b, deoarece exprimarea de la sfârșitul versetului Mc. 4,12, așa cum s-a văzut la p. 15,[7] evidențiază un acord până la amănunte cu traducerea targumică a lui Is. 6, 10b. Acel μήποτε din Mc. 4, 12 este, deci, o redare a targumicului dilema și trebuie redat prin „dacă nu”. De aici, rezultă că Mc. 4, 11 ss. trebuie tradus astfel: „Vouă vă este dat să cunoașteți[8] tainele[9] Împărăției[10] lui Dumnezeu; dar pentru noi,[11] cei de afară, totul este obscur,[12] pentru ca ei (precum este scris), uitându-se, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă, dacă nu se vor întoarce și Dumnezeu îi va ierta pe ei”.


[1] Englezescul clause (germ. Satz) nu se poate traduce prin clauză! E vorba de propoziție!

[2] Problemă de tehnoredactare. Uitându-mă prin carte aș spune că sunt cam multe.

[3] Cine este ambiguu? Autorii au „mâncat” conjuncția-cheie. În engleză se spune clar că „the μήποτε … is ambiguous” (germ. „so ist sowohl μήποτε … doppeldeutig”).

[4] Cea nouă sau cea veche? 🙂

[5] Traducătorii englezi au păstrat transliterarea germană! Nu cred că e o idee prea strălucită, mai ales că cititorul s-ar putea să nu știe că e vorba de פֶּן.

[6] Traducătorii români sunt inconsecvenți. Originalul german conține de 3 ori aceeași sintagmă (es sei denndaß), tradusă în engleză în mod consecvent prin „unless”. Nu și în românește.

[7] Asta e cea mai tare greșeală. Noi suntem la p. 14 în ediția românească, iar versiunea ne trimite la ceea ce „s-a văzut” (!) la p. 15, la care încă n-am ajuns. În ediția engleză, paragraful analizat e la p. 17, deci se înțelege că suntem trimiși cu 2 pagini mai la vale.

[8] Nici textul grec, nici cel german, nici cel englez nu conțin acest verb. Dacă „taina” e Hristos, atunci nu avem nevoie de verb. Evanghelistul spune că nouă ni s-a dat „taina”, adică Hristos!

[9] Nu e plural, ci singular! Matei este cel care folosește pluralul. „Taina” nu e totuna cu „tainele”. De respectat disctinția!

[10] Gottesherrschaft nu e totuna cu Reich Gottes! În fine, să zicem că nuanța e greu de prins.

[11] Pentru noi? Care noi? Cei din afară? Doamne ferește!

[12] Germ. rätselvoll e tradus prin obscure în engleză, de unde și obscur în românește. Mă declar nemulțumit. Poate tainic.