Toți știm că apostolul Pavel cita din poeții greci. Nu toți știm cam ce și cum scriau acești poeți greci.

Discursul lui Pavel din Areopag, considerat „demolator și brutal” (am citat inexact) prin unele cercuri, îmi pare foarte „de bun simț” prin critica voalată a idolatriei păgâne și prin tactul cu care folosește punctele de contact cu mentalul cultural atenian.

Cine vrea să citească demolări brutale ale idolatriei și păgânismului poate citi pasaje din Isaia, Sirah sau Iustin Martirul. Apostolul are o altă abordare în discursul său public. Evident, în epistola sa către Romani este necruțător (atât cu păgânii, cât și cu iudeii).

Dar să nu ne abatem de la subiect.

Secvența „Suntem din neamul lui” (tou gar kai genos eimen) reprezintă un citat dintr-o poezie astronomică (Phaenomena) a poetului stoic Aratos, care s-a născut la Soli (în Cilicia) cândva în preajma anului 315 î.Hr.

Citând acest verset, Pavel introduce o nouă idee în partea a III-a a discursului său: Dumnezeu nu doar este aproape de oameni; el este „înrudit” cu ei. Pavel înțelege această idee stoică în sens biblic (cf. Ps. 139, Luca 3:38, verset care îl prezintă pe Adam ca fiu al lui Dumnezeu).

Să mai observăm că citatul din Aratos seamănă cu un rând din Cleanthes, Imn către Zeus, 4 (ek sou gar genos esmen).

Mai jos o traducere fără pretenții a unui fragment din poemul lui Aratos.

Sper că, după lecturarea acestui fragment, cititorii vor găsi puterea să-i ierte apostolului neamurilor snobismul de care dă dovadă atunci când încearcă să-și persuadeze ascultătorii cu citate subtile din poeți stoici, în loc să pună mâna pe un retevei și să le dea zdravăn pe coajă trântorilor de atenieni, cum ar fi meritat.

Să începem cu Zeus, pe care noi oamenii niciodată nu-l lăsăm nenumit.

Pline de Zeus sunt toate drumurile și toate piețele oamenilor.

Plină de Zeus e marea, pline sunt cerurile; întotdeauna suntem dependenți de el.

Căci și noi suntem din neamul lui; și el cu bunătate dă oamenilor

Semne de îndurare; îi trezește pe oameni să lucreze, amintindu-le de traiul lor.

Le spune în ce vreme pământul este cel mai bun pentru munca boilor și pentru săpat.

Le spune în ce vreme anotimpurile sunt prielnice pentru plantarea pomilor și pentru aruncarea semințelor.

Căci Zeus însuși a stabilit semne în cer, așezându-le în constelații.

Și pentru fiecare an a stabilit ce stele trebuie să le dea oamenilor semnele anotimpurilor. Pentru ca toate să crească fără greș.

De aceea pe el oamenii îl cinstesc cel dintâi și cel de pe urmă.

Plecăciune, părinte, minune măreață, binecuvântare peste oameni.

Plecăciune ție și neamului dintâi. Plecăciune vouă, muze grațioase.

Ca răspuns la rugăciunea mea de a spune despre stele, cât voi putea, călăuziți-mi cântul.

᾿Εκ Διὸς ἀρχώμεσθα, τὸν οὐδέποτ’ ἄνδρες ἐῶμεν

ἄρρητον· μεσταὶ δὲ Διὸς πᾶσαι μὲν ἀγυιαί,

πᾶσαι δ’ ἀνθρώπων ἀγοραί, μεστὴ δὲ θάλασσα

καὶ λιμένες· πάντη δὲ Διὸς κεχρήμεθα πάντες.

Τοῦ γὰρ καὶ γένος εἰμέν. ῾Ο δ’ ἤπιος ἀνθρώποισι

δεξιὰ σημαίνει, λαοὺς δ’ ἐπὶ ἔργον ἐγείρει

μιμνήσκων βιότοιο· λέγει δ’ ὅτε βῶλος ἀρίστη

βουσί τε καὶ μακέλῃσι, λέγει δ’ ὅτε δεξιαὶ ὧραι

καὶ φυτὰ γυρῶσαι καὶ σπέρματα πάντα βαλέσθαι.

Αὐτὸς γὰρ τά γε σήματ’ ἐν οὐρανῷ ἐστήριξεν

ἄστρα διακρίνας, ἐσκέψατο δ’ εἰς ἐνιαυτὸν

ἀστέρας οἵ κε μάλιστα τετυγμένα σημαίνοιεν

ἀνδράσιν ὡράων, ὄφρ’ ἔμπεδα πάντα φύωνται.

Τῷ μιν ἀεὶ πρῶτόν τε καὶ ὕστατον ἱλάσκονται.

 Χαῖρε, πάτερ, μέγα θαῦμα, μέγ’ ἀνθρώποισιν ὄνειαρ,

αὐτὸς καὶ προτέρη γενεή. Χαίροιτε δὲ Μοῦσαι

μειλίχιαι μάλα πᾶσαι. ᾿Εμοί γε μὲν ἀστέρας εἰπεῖν

ᾗ θέμις εὐχομένῳ τεκμήρατε πᾶσαν ἀοιδήν.