Astăzi am reușit să ajung la Biblioteca Universității din Cambridge pentru a-mi reînnoi permisul. Din nefericire, sau din păcate, biroul „Permise” era închis până la 14.30, fiindcă era „ziua porților deschise” și personalul biroului trebuia să ghideze grupurile de vizitatori în bibliotecă.

Ce să fac? Mă duc la bufetul bibliotecii, să omor timpul. Când văd meniul, îmi spun că să dau lovitura cu o mâncare indiană. Când colo, un mare chix. Mâncarea e insipidă! Mă salvează excelenta supă-cremă de broccoli.

Ok, am omorât o oră (puneți și lectura în diagonală a unui Independent uitat pe masa mea. În paranteză fie spus, afacerea cu telefoanele ascultate încă nu s-a încheiat. Se vede treaba că vinovații sunt prăjiți la foc mic. Justiția britanică merge cu pași mici, dar siguri).

S-a terminat și prânzul. Cu ce să mai omor încă jumătate de oră? Mă gândesc că n-ar fi rău să mă lipesc de un grup de vizitatori și să fac un mic tur ghidat în bibliotecă. Ghidul ne duce prin câteva săli importante, suficient cât să mă lase perplex. Ziduri imense capitonate cu cărți. Fondul total este de 8 (opt) milioane de „items”. Nec plus ultra!

Bon, s-a terminat turul, dar încă nu s-a făcut 14.30.

Zic să dau o raită pe la sala „Bible Society”, să anunț că aș vrea să mă uit din nou peste dosarele Cornilescu.

Onesimus Ngundu, cercetător la Bible Society, îmi spune că în ultima vreme există un interes sporit pentru corespondența acestuia. Înainte de mine a trecut pe la arhiva BFBS și un reprezentant SBIR pentru a cerceta documentele privitoare la traducerea Cornilescu. Nu cu mult timp în urmă s-a arătat și un american pe acolo. (De cerut informații suplimentare.)

Din vorbă în vorbă, îmi spune despre o carte a unui cercetător român, cu privire la traducerile românești ale Bibliei, în care scrie și despre Cornilescu. Nu durează mult și mă dumiresc: e vorba de cartea subsemnatului.🙂

Și uite-așa ocolim, ocolim, dar până la urmă nimerim delicata problemă a copyrightului versiunii Cornilescu.

Știm că prin tradiție versiunea Cornilescu a fost publicată de Societatea Biblică Britanică.

Mai știm că această versiune a fost revizuită în felurite feluri de diverse organizații evanghelice.

Astăzi un cititor mi-a semnalat un document cât se poate de interesant: o scrisoare de reglementare care a intrat în vigoare la începutul lunii iulie.

Redau mai jos un fragment. Tot documentul AICI.

Scrisoarea de reglementare nr. 1/25.05.2012

Societatea Evanghelică Română, cu sediul în Bucureşti, persoană juridică română prin sentinţa nr. 651/1990,  în dosar 660/PJ/1990 al Judecătoriei Sector 1, Bucureşti, este deţinătoarea exclusivă a drepturilor de proprietate intelectuală asupra operei teologice a lui Dumitru Cornilescu, prin voinţa moştenitorilor legali.

Conform Art. 25 din legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin legea 329/2006:

“(1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 si 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţa publică in mod legal.“

Ca cercetător, sunt extrem de curios cine sunt moștenitorii legali ai lui Cornilescu.

Foarte stranie mi se pare precizarea că versiunea 1931 este supusă în egală măsură copyrightului.

Art. 1. Începînd cu data de 01.07.2012 se introduce reglementarea pieţei de editare, tipărire, vînzare – cumpărare şi import–export a Bibliei în limba română,  traducerea Dumitru Cornilescu (ediţiile 1920–1928, precum şi ediţiile 1931–1933)

Cine cunoaște istoria versiunilor Cornilescu știe că Biblia 1931 a fost o revizuire a Bibliei 1911. Cornilescu s-a oferit să revizuiască această Biblie și SBB a acceptat. Nici vorbă să fi fost o traducere de la zero. Textul Bibliei 1911 aparținea SBB și pentru revizuirea făcută Cornilescu a fost plătit. Am îndoieli că textul rezultat ar putea fi socotit opera originală a lui Cornilescu. Așadar, faptul că SER și-a propus să rezerve și această versiune mi se pare ciudat.

Oricum, scrisoarea care mi-a fost semnalată este revoluționară, fiindcă este prima încercare juridică de a clarifica problema complicată a copyrightului pentru versiunile Cornilescu.

Ținem aproape, să vedem cum vor evolua lucrurile.