Turnul CUL seamănă cu o cabină telefonică. Vedere dintr-o curte interioară.

În 2009, când am fost prima dată la Biblioteca Universității, nici pasăre măiastră nu intra aici cu aparat foto.

Aceeași politică o avea pe atunci și Biblioteca Academiei din București, unde mi-am tocit coatele multă vreme în anii care au trecut.

Ei, dar mintea Albionului s-a mai deșteptat între timp!

Mintea românului mioritic nu prea.

Să mă explic!

Una dintre curțile interioare ale Bibliotecii.

Biblioteca Universității din Cambridge a decis mai nou că în sălile în care se studiază manuscrise, hărți și cărți are, cititorii pot fotografia materiale cu condiția să nu folosească blițul și să manevreze manuscrisele, cărțile etc. cu grijă. Vezi regulamentul AICI.

Cine vrea fotografii de calitate, poate apela la personalul specializat al bibliotecii.

Unul dintre coridoarele de la intrare, pe fațada dintre nord. Cât e într-o parte (ce se vede) e și în partea opusă.

Am luat o fotocopie a regulamentului bibliotecii din Cambridge, ca să-l trimit cadou Bibliotecii Academiei, la întoarcerea în România! Cu vreo doi ani în urmă, o doamnă foarte firoscoasă îmi ținea mie teoria chibritului despre cât de dificil este accesul la materialele de la British Library, cât de greu se acceptă digitalizarea lor etc. etc. O fi fost, nu zic. Dar la Cambridge politica privitoare la fotografiere s-a schimbat radical. Românul mioritic, înțepenit în mentalități comuniste, ar avea ceva de învățat din aceste schimbări!

Sala Manuscriselor.

Aici îmi tocesc coatele studiind arhiva SBB.