Se încheie o săptămână în care n-am bifat nimic în jurnalul meu.

E timpul să mai scriu câte ceva. Precizez că textul și fotografiile nu sunt „legate”. Textul prezintă câte ceva din ce s-a petrecut în săptămâna care se încheie. Fotografiile sunt toate de astăzi.

A fost o vreme posomorâtă, chiar urâcioasă. Faptul că plouă nu mă deranjează decât pentru că mă împiedică să citesc din Kindle în timpul celor 30 de minute de mers pe jos până la Tyndale House. Nu poți ține și umbrela, și geanta și „chinzălul”. Altminteri, când e soare, citesc strună, fiindcă am drum relativ drept și previzibil.

Am stat să fac socoteala: dacă fac rost de o bicicletă, voi putea economisi timp, dar nu voi mai putea citi în drum spre casă. Poate unii veți spune: „păi citești acasă, în timpul economisit cu ajutorul bicicletei”. Probabil. Rămâne de văzut. Cert e că deocamdată nu am bicicletă, deci citesc…

Am trecut astăzi prin curtea de la King’s College. Pata albă pe care o vedeți (cu greu, probabil) în centrul fotografiei este o vacă! Una dintre cele trei care se lăfăiau pe această pajiște uriașă din apropierea colegiului. Totuși, nu e de ici de colo să paști iarba de la King’s College!

Probabil momentul de vârf al săptămânii care s-a încheiat a fost vizita la Tyndale House a miliardarului american Steve Green, președintele Hobby Lobby, plasat cam pe locul 276 din 400 în topul Forbes. Nu-i rău deloc!

Steve Green e genul de afacerist care nu face bani doar pentru a-i investi în afaceri care să aducă și mai mulți bani. E un mecena evanghelic american care și-a propus să sprijine diverse proiecte de cercetare din mediul evanghelic. Una dintre inițiativele care îi poartă numele e Green Scholars. Nu vă plictisesc cu detalii. Le găsiți AICI.

Imagine de pe podul de la King’s College. Pleoscăiala din colțul stâng al fotografiei a fost provocată de căderea unui nene în apă.

Ei bine, Steve Green a fost și la Tyndale House, fiindcă un important palimpsest cu text biblic (așa numitul Codex Climaci Rescriptus) a fost cumpărat de fundația Green Scholars și va fi studiat și editat în parteneriat cu Tyndale House. Miliardarul și-a dorit să vadă biblioteca și să audă ce proiecte de cercetare au cărturarii veniți de peste mări și țări în această prestigioasă bibliotecă.

Alături de alți cercetători, am turuit și eu (cu emoție în glăscior) câte ceva despre vânturile academicoase care m-au aruncat pe malurile râului Cam, în cetatea Catabridgiei. Nu știu ce va fi gândit în sinea lui magnatul, confruntat cu subiecte atât de diverse (unele destul de tehnice). Cert este că pare un om inteligent și chibzuit, care știe să pună preț pe cărturărie.

Iacătă-l pe nenea care a căzut în Cam.

Tot zilele astea am descoperit că se poate lua masa la Selwyn College, care se află la o aruncătură de băț de Tyndale House. Meniu bunicel. Un prânz (2 feluri) ar fi cam 4-5 lire. Cina costă vreo 2-3 lire.

Personalul colegiului se remarcă prin eleganță. Portarul poartă costum și melon. Personalul care pregătește sala de mese (un soi de ospătari) poartă o uniformă specială, cu papion. Deh, tradiție și etichetă englezești! De făcut cândva niște fotografii în eleganta sală de mese, cu arhitectură clasică.

Mai practic privind lucrurile, să nu uit: am învățat să montez paturi metalice suprapuse. Miercuri, secretara de la TH ne-a trimis un mesaj că are nevoie de doi voluntari care să monteze un pat suprapus („bunk bed”) pentru apartamentul nr. 1.

„Oglindă, oglijoară, cine-i cel mai voluntar din țară?”

După multe lupte și deliberări în forul meu interior, s-a dovedit că unul dintre voluntari sunt eu. Nu râdeți, mă pricep la montat birouri și la pus parchet. Competențele mele practice s-au diversificat, iată, prin faptul că am învățat să montez paturi metalice suprapuse. Aproape că de acum am curaj să trec toate aceste aptitudini în CV. Nu se știe când o să am nevoie de ele, mai ales acum, când prin stratosferă suflă aprige crivățuri de „sabotare, retractare, tracasare, denunţare, demitere etc.”

Celălalt voluntar n-a fost nimeni altul decât bibliotecarul.

Precizez că după cam două ore de cazne și „trials and errors” din partea noastră, patul metalic montat de noi prezenta similarități remarcabile (și îmbucurătoare) cu schița după care ne-am ghidat…

Başca faptul că am rămas și cu vreo câteva șuruburi în plus.

În stânga se vede capela de la King’s College, unde se țin faimoasele concerte de Crăciun.

Ca să vizitezi curtea colegiului trebuie să plătești. Nu și dacă ai în buzunar un card de utilizator al Bibliotecii Universității. 😉

Anunțuri