Deocamdată nu prea mai am timp să scriu în jurnalul meu de Anglia.

Remarc doar în treacăt că săptămâna asta vremea s-a făcut foarte frumoasă. Dimineața, când ies din casă, mă încarc de soare și de parfumul teilor care încă nu au lepădat floarea.

Aș spune chiar că pentru cineva care merge jumătate de oră în pas alert e chiar prea cald. Totuși, în bibliotecă atmosfera e respirabilă, chiar și fără aer condiționat. De fapt, aflu că e neobișnuit ca lumea să aibă aer condiționat pe aici.

Luni a fost zi de grădinărit. Toată suflarea din bibliotecă a ieșit luni la 11.00 să smulgă buruieni, să aranjeze pietrișul, să facă tot ce trebuie pentru ca spațiul verde să arate frumos. După două ore, mica armată de grădinari de ocazie își trăgea sufletul în jurul unei mese cu hot dogi, fructe și dulciuri.

Eveniment cu totul excepțional: pauzele de cafea de ieri au fost anunțate cu două lovituri de gong. Ce să fie, ce să fie? Organizația Green Scholars ne-a tratarisit cu prăjituri. Atât de multe, încât ne-am îndopat la ambele pauze.

Trecând astăzi prin curtea de la King’s College n-am rezistat să nu imortalizez două văcuțe aflate la păscut. De fapt, una dintre ele tocmai „se face comodă” pentru a-și putea rumega proviziile din stomăcel.

Iată o imagine banală, veți spune. Ce poate fi mai placid decât o vacă?

Vă dau dreptate. Dar eu, privind spectacolul dezolant al politicii românești, duc dorul placidității și al unei vieți așezate. O văcuță aflată pe o pajiște în inima unu centru universitar e imaginea perfectă a tihnei, a liniștii, a reflecției. 🙂