Săptămâna asta cineva mi-a semnalat o postare pe un blog ortodox în care apar verzi și uscate despre traducerea Cornilescu. De fapt, sunt mai mult uscate decât verzi.

Autorul postării e celebrul Bogdan Mateciuc care, după întortocheate peregrinări prin spațiul evanghelic, a trecut la ortodocși. (Despre el am mai avut onoarea de a scrie AICI, AICI și AICI).

N-ar fi o problemă că s-a convertit. Slavă Domnului, trăim într-o țară cu libertate religioasă, oamenii trec dintr-o parte în alta și din alta în cealaltă.

Problema e semidoctismul lui Bogdan Mateciuc, semidoctism care se combină în mod dezastruos cu zelul lui pentru noua lui credință. Ca să se asigure că de-acum a ajuns past the point of no return, dânsul s-a blindat cu tot soiul de „certitudini”.

Unele dintre ele, din păcate, sunt îndoielnice.

Zice așa dânsul, preluat de blogul Saccsiv.

Preoţia. La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea IPS Bartolomeu Anania) se poate citi: „dar Iisus are o preotie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac”, pe când în traducerea Cornilescu scrie „Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preotie, care nu poate trece de la unul la altul”. Citatul este folosit de protestanti pentru a justifica necredinta lor fată de succesiunea apostolică.

Chestiunea e nițel mai complicată și nu suportă să fie tranșată ca nodul de la Gordium.

Cine a mai tradus în acest verset taman precum Cornilescu, cel căruia Bogdan Mateciuc îi face proces de intenție?

Nimeni altul decât preotul ortodox Grigore Pișculescu, alias Gala Galaction.

Oare Gala Galaction (inchizitorul lui T. Popescu în 1924) putea fi bănuit că nu crede în succesiunea apostolică? Sunt tare curios cum ar explica B. Mateciuc (și armata de semidocți care îi popularizează acuzele) această stranie situație: un traducător ortodox folosește o soluție considerată „protestantă”.

În fapt, folosirea de către Cornilescu a acestui echivalent are două posibile surse, după cum explicam într-un articol despre relația dintre Cornilescu și Segond.

Reiau mai jos fragmentul relevant.

Termenul aparabatos se întâlneşte în Noul Testament doar în Evrei 7:24, cu referire la preoţia lui Hristos. Parafraza folosită de Cornilescu pentru a traduce acest termen („care nu poate trece dela unul la altul”) a fost criticată de teologii ortodocşi, care văd aici o formulare tendenţioasă al cărei rol este să pună sub semnul întrebării preoţia specială a celor hirotonoţi în diverse trepte ale ierarhiei bisericeşti ortodoxe.

Totuşi, echivalentul propus de Cornilescu nu este o creaţie proprie, ci un împrumut din două posibile surse: versiunea SEGOND („un sacerdoce qui n’est pas transmissible”) sau lexiconul THAYER („unchangeable, and therefore not liable to pass to a successor”), despre care ştim că a stat pe masa de lucru a lui Cornilescu.

În orice caz, sensul preluat de Cornilescu nu pare să fie atestat nicăieri în literatura greacă. Înţelesurile lui aparabatos în literatura clasică sunt: „inviolabil” (despre o lege); „inexorabil” (despre soartă); „neschimbător” (despre cursul stelelor); „infailibil” (despre matematicieni); „constant” (despre evlavie); „nealterabil” (ca termen tehnic în context juridic). În contextul cap. 7, el ar trebui tradus cu „permanent” sau „netrecător”.

Când analizăm tradiţia biblică românească în acest punct, descoperim cu surprindere că perifraza „care nu mai trece la altul” se întâlneşte şi la GAL. 1938, prin intermediul căreia a pătruns în NT. 1951 şi în BIBL. 1968.

Schimbarea s-a produs odată cu NT. 1979, care a introdus „netrecătoare” (termen întâlnit şi la ANANIA). Alţi echivalenţi folosiţi pentru acest termen sunt: rămîitoriu NT. 1648, nepetrecătoare BIBL. 1688, veacinică MICU, neîncălcata BIBL. 1874, nestrămutată NITZ. 1897, BIBL. 1911, CORNIL. 1931, veşnică BIBL. 1914.

De ce a tradus Cornilescu aparabatos așa cum a tradus? Fiindcă a existat un precedent. De fapt, au existat două: Segond și Thayer. Nu a scos din capul lui ceva care să combată succesiunea apostolică. De fapt, nu prea știm ce credea Cornilescu despre succesiunea apostolică și e eronat să-i punem în cârcă tot soiul de idei fără a prezenta și dovezi.

Morala?

E periculos să compari două versiuni (Cornilescu și Anania) și să crezi că gata, ai o explicație cuprinzătoare cu privire la diferențele pe care le observi. Analiza mai multor versiuni trebuie făcută din perspectiva textelor după care s-a tradus și punând fiecare traducere în contextul ei.

Anunțuri