Astăzi am fost la o biserică penticostală Church of God in Christ, în Luton.

Am avut senzația că am aterizat undeva în Bible Belt, la o biserică afro-americană în care dansul și exuberanța sunt la ele acasă.

Sper să am resursele și timpul necesar să povestesc pe larg cum e să participi (ca penticostal român scorțos și cu oareșce spoială  intelectualicească) la o slujbă de felul acesta. Între timp, vă reamintesc de experiența unui Liiceanu într-o biserică de negri americani. (Dacă bine îmi amintesc, și Mircea Eliade povestește undeva în jurnalul său despre impresiile pe care i le-a făcut slujba dintr-o biserică afro-americană. Trebuie să fi fost prin anii ’60).

Experiența a fost cu atât mai interesantă cu cât au fost botezate vreo 7 persoane. Plus două care s-au hotărât la final, la apelul bishop-ului!🙂

Hitul zilei a fost, fatalmente, un action song, „Father Abraham had many sons”, interpretat în mod absolut fabulos de o negresă durdulie (dar foarte energică) al cărei timbru electrizant ar fi fost suficient să scoale și să cheme la dans și morții din morminte. Din păcate, „iutubul” nu mă ajută să ilustrez genul.

Între timp, să ne mulțumim cu hitul nr. 2, cântat în timp ce catehumenii intrau și ieșeau din apă.