Sunt în continuare intrigat de acest personaj enigmatic care a fost prințesa Ralu Callimachi.

Astăzi am parcurs o scrisoare de-a ei, compusă într-o engleză impecabilă. Știam că vorbea și scria într-o franceză elegantă. N-aș fi surprins să aflu că vorbea și germană.

Cum și unde și-o fi încheiat viața aceasta pământească nu știu.

Nimeni nu pare să știe.

Dimitrie Callimachi, nepotul unuia dintre frații ei, Alexandru Callimachi, are doar amintiri vagi despre ea. Nu mi-a putut da detalii prea multe atunci când l-am vizitat, cred că în septembrie 2011.

Mai jos e un „snapshot” de epocă.

J. W. Wiles ar fi fost un bun memorialist, dacă ne-ar fi lăsat mai multe mărturii.

Fragment despre Ralu Callimachi, dintr-o scrisoare datată 18 mai 1935

Pentru cei care nu știu, Frances Ridley Havergal a compus numeroase imnuri, între care și Take My Life and Let it Be, care încă se cântă.