Am fost cândva la un curs al lui Andrei Pleșu despre parabole (vezi AICI) și în lumina respectivei experiențe aștept cu interes cea mai recentă carte a lui Andrei Pleșu.

Mai jos textul care însoțește anunțul de lansare a cărții.

Suntem în afara regulii, în afara propriului nostru proiect, în afara rostului nostru originar. În afară. Am pierdut contactul cu interogaţia esenţială, cu interioritatea întrebărilor ultime. Ceea ce încearcă „Parabolele lui Iisus” nu este să ofere un comod evantai de răspunsuri, ci să invite în spaţiul întrebării.

În universul parabolelor, nimeni nu e exclus în mod arbitrar şi nedrept, dar nimeni nu e inclus în mod necondiţionat. Am încercat să definim, recurgând la însuşi corpul parabolelor, condiţiile incluziunii, criteriile după care se poate decide gradul de accesibilitate al adevărului duhovnicesc. Parabolele facilitează recepţia, dar o pot şi bloca. Care e metabolismul acestei ample mişcări contradictorii? Ce trebuie să faci şi cum trebuie să fii, pentru a nu rămâne printre cei „din afară”? Şi care sunt piedicile cu care te vei confrunta?

„Parabolele lui Iisus” au rezistat binişor şi în vremuri mai grele ca ale noastre. Ni s-a părut că trebuie să li se dea o şansă şi acum, că în nimbul lor respiră, tenace, teme şi soluţii fără dată şi fără patină muzeală. Dacă, din când în când, am reuşit să formulăm întrebarea potrivită, nu ne rămâne decît să sperăm că încercarea noastră îşi va găsi, la rândul ei, cititorul potrivit.

Andrei Pleşu