Pățaniile mele la Biblioteca Academiei Române sunt fără număr, fără număr. (Detalii AICI despre paradisul de la BAR.)

Acum că aproape am isprăvit cercetarea la Biblioteca Universității din Cambridge, trag linie și socotesc.

Și decid că trebuie neapărat să-i scriu dlui director al BAR. Ceea ce am și făcut în dimineața asta.

O copie a scrisorii a fost trimisă și șefului serviciului „Manuscrise / Carte rară”.

Nu mă iluzionez că o picătură ar putea trece prin stâncă. Ar fi nevoie de multe picături (chinezești) pentru a schimba mentalitățile dinozauriene de la Biblioteca Academiei Române. Nu știu alții cum sunt, dar eu aleg să-mi fac datoria.

Mai jos textul scrisorii.

***

Acad. Florin Filip
Director General,
Biblioteca Academiei Române
Calea Victoriei, 125,
Sector 1, 010071,
Bucureşti

Stimate Domnule Director Florin Filip,

Dat fiind că în trecut m-am lovit în numeroase rânduri de tarifele excesive (de fapt, aberante) aplicate de Biblioteca Academiei Române cercetătorilor români care doresc să-și fotografieze materiale pentru uz personal, de cercetare, vă trimit spre informare o copie tipărită a regulamentul Biblioteca Universității din Cambridge privind regimul fotografierii în scopuri de cercetare academică.

Regulamentul a fost postat și online, pe adresa
http://www.lib.cam.ac.uk/specialcollections/selfserviceguidelines.pdf

Fiindcă mă aflu la capătul a patru luni de cercetare în această prestigioasă instituție, am luat cunoștință în mod nemijlocit de prevederile regulamentului pe care îl atașez. Menționez că Biblioteca Universității din Cambridge (una dintre cele șase „depozite legale” din Marea Britanie) deține circa 8 milioane de volume în colecțiile ei și oferă acces deschis la raft pentru cele mai multe dintre ele.

Nu-mi fac niciun fel de iluzii că actualul regulament al BAR, cu tarifele lui exorbitante (1,6 euro/filă fotografiată) se va schimba prea curând. Nu cu mulți ani în urmă, aflat în biroul domnului director adjunct Cornel Lepădatu, încercam să pledez în sprijinul acestei cauze. Dindărătul a numeroase rotocoale de fum, domnia sa îmi spunea, cât se poate de impasibil și serios, că fotografierea articolelor de ziar nu este permisă fiindcă se urmărește protejarea colecțiilor de ziare.

N-am priceput la acea vreme și nu pricep nici acum de ce fotografierea fără bliț a unei pagini dintr-un ziar o uzează mai mult decât întinderea și manevrarea greoaie a ziarului pe un fotocopiator. De fapt, în decursul numeroaselor mele vizite la BAR am fost deseori martor ocular la procesul lent, dar inevitabil, de distrugere a colecțiilor de ziare, ca urmare a procesului de fotocopiere care supune materialele la un grad de uzură foarte ridicat. Din nefericire, direcțiunea BAR de la acea vreme a rămas surdă la argumente de bun simț.

Speranța mea este că voi apuca ziua în care Biblioteca Academiei, luând exemplul Bibliotecii Universității din Cambridge sau al altor biblioteci de renume internațional, va adopta un regulament cu adevărat „european”, care să faciliteze cercetarea, nu să o saboteze, cum se întâmplă în prezent.

Cu urări de bine,
Lector univ. dr. Emanuel Conțac