Recitind de curând 1 Timotei 6 în grecește am fost surprins (pentru a câta oară?) de finețurile din original, imposibil de redat în mod satisfăcător în traducere. Mă refer la cele două cuvinte cu bold din pasajul de mai jos, cuvinte care sunt din aceeași familie lexicală, fapt insesizabil în traducerea Cornilescu (sau alte traduceri?).

6:6  Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire (αὐταρκείας) este un mare cîştig.

6:7  Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.

6:8  Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns (ἀρκεσθησόμεθα).

6:9  Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.

6:10  Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.

Am trăit multă vreme cu impresia că „mulțumirea” din v. 6 este sinonim cu „recunoștință”. Adică Dumnezeu ne dă diverse binecuvântări, iar noi trebuie să fim mulțumitori pentru ele. Evident, așa și trebuie să facem, dar nu la asta se referă Pavel în acest pasaj.

Ce spune el este că evlavia (eusebeia) trebuie să fie însoțită de o atitudine de moderație, de simplitate, modestie, frugalitate. Una e să fii cucernic și alta e să fii mulțumit cu ce ai. Să nu uităm, autarkeia (faptul de a fi mulțumit cu foarte puțin) e o virtute de căpătâi în stoicism și cinism. Există deci un teren comun între creștinism și cele două filozofii pomenite, din acest punct de vedere.

Ideea este reluată în de Pavel în v. 8. Dacă avem hrană și un acoperământ (haină? locuință? gr. skepasma e incert) vom fi mulțumiți. Adică ne va fi suficient.

V. 9 arată în ce constă nemulțumirea sau lipsa de autarkeia.

Dorința de înavuțire te face să cazi în:

  • ispită (peirasmon)
  • cursă (paghida)
  • numeroase pofte necugetate și distrugătoare

În final aceste dorințe aprige îi cufundă pe oameni în nimicire și pierzare.

Mână în mână cu dorința de înavuțire este și philargyria (pe românește arghirofilia sau iubirea de bani).

Tânjirea după bani i-a îndepărtat pe unii de la credință și le-a adus numeroase dureri. Vezi cazurile baronilor condamnați pentru corupție.

Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să fie caracterizat de autarkeia, de moderația celui mulțumit cu ce are. Radical ca de obicei, Pavel ne spune și ce înseamnă asta: hrană și un acoperiș deasupra capului.

Așadar, nu e vorba de a fi mulțumit că ai o mașină de lux sau o vilă somptuoasă sau un costum Armani, ci e vorba de a fi mulțumit cu o hrană frugală și o locuință modestă.

P.S. Mă întreb dacă dorința de îmbogățire cu cărți cade sub incidența acestui pasaj. Cred că mă salvează pasajul în care apostolul îi cere lui Timotei să-i trimită cărțile (nu hainele!) de piele.🙂