S-a terminat prima zi a conferinței de la Cluj. Prezentări diverse, bunuțe, bune și foarte bune. Prilej de a mă reîntâlni cunoștințe și prieteni vechi ori de a lega noi prietenii.

Constat că „provincia” stă mult mai bine la capitolul simpozioane biblico-teologice decât București unde, vorba lui Constantin Preda, e „gheață la mal”. La Iași sunt în fiecare an câte două conferințe pe filologie / studii biblice. La Sibiu e anual în februarie întâlnirea Uniunii Bibliștilor. La Cluj-Napoca sunt conferințele Centrului de Studii Biblice.

Am avut ieri plăcerea de a sporovăi la cină cu teologul elvețian Urs von Arx. Mi-a povestit, între altele, că l-a avut coleg la Oxford pe Antonie Plămădeală, fostul mitropolit al Ardealului. De altfel, acesta l-a invitat în România în timpul comunismului și astfel a reușit să viziteze mănăstirile din Nordul Moldovei. L-a întâlnit, cu acea ocazie și pe Ilie Cleopa, la Sihăstria. M-a minunat peste măsură deschiderea pe care a arătat-o un monah ortodox față de un cleric catolic. Când mi-a spus că îl cunoaște și pe prof. Corneliu Simuț, rectorul Univ. Emanuel, mi-am dat seama că „it’s a small world indeed”.🙂

Între cercetătorii prezenți la conferință se numără și Tobias Nicklas (de la Universitatea Regensburg), care e implicat într-un proiect care merită urmărit și despre care vom mai auzi: Novum Testamentum Patristicum. Aș spune că e bine să mergi la conferințe teologice măcar ca să afli „what’s cooking” în alte părți de lume.

Alte nume „grele” din programul conferinței sunt Ulrich Luz (autorul unui imens comentariu la Matei în 4 volume) și Joseph Verheyden de la Leuven, specialist în studii sinoptice și receptarea NT.

Judecând după feedbackul pe care l-am primit după ce am susținut referatul, aș fi înclinat să cred că prezentarea mea n-a fost chiar cea mai slabă. Socot că m-a săltat nițel decizia inspirată de a folosi programul „powerpoint”, care a făcut mai ușor de digerat stufărișul de ordin biblico-filologic în care, precum odinioară berbecul sacrificat de Avraam, era să mă împleticesc.

Una peste alta, astăzi am asistat la o spulberare dramatică a unui important stereotip privitor la evanghelicii români. Îndeobște se afirmă că frații baptiștii se cronometrează riguros când predică, în vreme ce penticostalii vorbesc „cât dă Duhul”, fără limită de timp. Mihai Handaric, colegul meu „de sesiune” (baptist), s-a convertit la penticostalism în timpul expunerii sale, iar eu am devenit un baptist riguros pe tot parcursul celor 25 de minute cât mi-a luat prezentarea lucrării.🙂

Mai jos câteva fotografii din prima parte a zilei.

Pr. prof. Stelian Tofană deschide conferința, în Aula Magna a Universității din Cluj.

ÎPS Andrei Andreicuț, chiriarhul locului, cu o alocuțiune în care salută evenimentul.

Pr. prof. Ioan Chirilă, președintele Senatului Universității din Cluj.

N-am reușit să mă lămuresc care e semnificația imaginii „yoghine” pictate pe peretele din spate al aulei. Toată pictura murală din această sală are un aer straniu.

Prima sesiune. Vorbește prof. Hans Klein, o întruchipare perfectă a versetului „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui (Pr. 19:22)”