Nu-ți poți da seama cât de „îmbibat” de Scriptură era Apostolul Pavel până nu cercetezi de-a fir a păr anumite pasaje ieșite de sub condeiul lui.

Astăzi, parcurgând Isaia 50 în grecește, mi s-a părut că descopăr în acest pasaj o temă pe care am mai întâlnit-o în altă parte. Unde anume? În Romani 8:33-34.

În traducerea mea textul paulin ar suna astfel:

33 Cine va ridica pîră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?

Dumnezeu este Cel care îndreptățește!

34 Cine este cel care osândește?

Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

Și acum să vedem cum se leagă el de cartea profetului Isaia.

Isaia 50 conține un solilocviu al Slujitorului Suferind care meditează la relația sa cu Dumnezeu. Ascultarea și perseverența Slujitorului atrag suferințe (este biciuit, lovit peste obraji, scuipat), dar în final Dumnezeu îi vine în ajutor și îl reabilitează, ridicându-l deasupra condiției sale. Experiența suferinței îi dă „consistență” morală, verticalitate, stabilitate. Aceste calități sunt sugerate printr-o imagine foarte grăitoare: „fața ca o stâncă tare” (gr. στερεὰν πέτραν). În 50:9 optimismul Slujitorului atinge o notă de triumf, chiar jubilație: Dumnezeu este cel care îl „îndreptățește”, adică îl „pronunță nevinovat”; ca urmare, nu se teme de niciun rău.

Evident, noi citim acest pasaj din Isaia în cheie mesianică. Și nu greșim. Dar Pavel selectează din acest pasaj o dimensiune pe care o aplică nu lui Hristos, ci creștinului în general. O interpretare / aplicare foarte originală și foarte curajoasă.

Iată mai jos textul isaianic, într-o traducere personală. Cuvintele cu bold sunt cele al căror ecou ajunge până în Romani 8.

4 Domnul îmi dă limbă de învățătură ca să știu la vreme când se cade să rostesc cuvânt. Mi-a pus în zori, mi-a dat ureche ca să aud.

5 Învățătura Domnului îmi deschide urechea, eu nu mă împotrivesc, nici nu întorc vorba.

6 Spinarea mi-am dat-o spre biciuire și obrajii, spre lovituri; fața nu mi-am întors-o de la rușinea scuipărilor.

7 Domnul mi-a fost ajutor, de aceea nu am ajuns de ocară, ci mi-am făcut fața ca o stâncă tare și am cunoscut că nu voi fi dat de rușine.

8 Căci se apropie Cel care mă îndreptățește. Cine este cel ce vine la judecată cu mine? Să-mi stea împotrivă. Și cine este cel ce vine la judecată cu mine? Să se apropie de mine.

9 Iată, Domnul îmi vine în ajutor. Cine îmi va face rău? Iată, voi toți, ca o haină vă veți învechi și ca molia vă va mânca.

De remarcat și că la întrebarea profetului „Cine îmi va face rău?” Pavel răspunde cu o lungă listă de posibile pericole care, în traducerea Cornilescu, se prezintă după cum urmează:

35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? 36 După cum este scris: ,,Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”

 37 Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

 38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Mai jos, un fragment din Messiah: Isaia 50 pus pe muzică. Suferințele sunt narate la persoana a III-a.